Pagini

3 martie 2014

Eau Sauvage Extreme si Eau Sauvage EDP 2012-Christan Dior


Am probat azi in paralel  Eau Sauvage Extreme/ 1984 si Eau Sauvage EDP/2012. Mi-ar fi placut sa am si editia princeps din 1966, dar nu o am.
Cu siguranta editia Extreme din 1984, judecand dupa notele oficiale, este mult mai apropiata de parfumul lui Edmond Rudnitska din 1966. Intre 1984 si 2012 sunt 28 de ani si poti sa observi cat si cum a evaluat parfumeria. Parfumurile sunt foarte diferite, isi aleg doua modele de barbati deosebite. E ciudata chestia asta cu flanker-ele. Pana la urma ele conserva prin nume imaginea iconica, legendara, a unui parfum, dar ofera consumatorului orice sub aceasta imagine, inclusiv ii inoculeaza ideea ca poarta un mare parfum din vremuri demult apuse. Brandul se foloseste de aceste imagini fetis si le exploateaza financiar la nesfarsit.



Eau Sauvage Extreme din 1984 arata cum arata un parfum barbatesc in anii 80, cu un inceput foarte fresh, caracterizat prin citrice, busuioc si lavanda si cu un miez bogat in nuante, care inseamna rozmarin, condimente, note lemnoase, inclusiv o nota animalica, usor murdara, evidenta. Parfumul are contur clar, are evolutie, recunosti in el aproape fiecare nota, fiind un parfum frust, campestru. Parfumul iti creeaza imaginea unui barbat-zmeu, viril si truditor.


Varianta EDP 2012 este cu totul altceva. In primul rand este un parfum minimalist, abstract, mult efeminat, gros si dulce, difuz, fara contur clar, elegant si parsiv prin senzualitate, foarte liniar. El isi imagineaza barbatul altfel, e unul care sclipeste de curatenie, probabil ca este bancher, nu trudeste, ci gandeste, este imbracat la 4 ace si, in timpul liber, mai spre seara, isi exerseaza talentele de cuceritor. Are o smirna usor fumigena, dar si citrica care te drogheaza de-a dreptul, nu e rea deloc.
E chimie in ambele parfumuri, dar in varianta 2012 este mai multa si mai performanta, nu-si propune atat  sa creeze noi mirosuri, ci, mai degraba sa produca efecte speciale  si sa prelungeasca parfumul caci asta vrea publicul  masculin: longevitate. Am ramas uimita de comentariile barbatilor la diferite parfumuri. Toate se refera in primul rand la longevitate si proiectie, emotiile olfactive rareori sunt exprimate.

Sunt bune ambele variante, banuiesc ca ar putea fi purtate de acelasi barbat, unul ca parfum de zi, cel de-al doilea ca parfum de seara sau de ocazii speciale. Parerea mea nu conteaza, ca nu sunt barbat, dar eu prefer varianta 1984 caci imi pare mai adevarata si mai apropiata de natura.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.