Citind eu comentariile despre acest parfum am crezut
sincer ca este ceva de capul lui, chestia care ma cam mira caci cunosc
performantele casei Histoires de Parfum si pana acum nu m-a surprins in chip placut cu nimic
desi isi da silinta sa creeze mai altfel. Nu stiu, dar dupa ce l-am mirosit, incep sa cred ca multi se parfumeaza cu
povesti, nu cu parfum. E o mare afacere sa creezi o poveste parfumului, caci se
vor gasi multi care vor amplifica povestea, vor broda pe tema ei si vor
determina, prin povesti fabuloase, pe multi sa cumpere parfumul fara a-l proba,
convinsi fiind ca vor cumpara o opera de arta.
Comentariile la acest parfum te fac sa crezi ca el este o veritabila creatie artistica si ca te va transpune in celebrul cabaret parizian, vei vedea un french cancan, dansatoare splendide pe jumatate goale, imbracate doar in pene, barbati ametiti de absint, valuri de sampanie, o viata trepidanta de noapte. Intamplator am stat in Paris 6 luni, tot intamplator am locuit in Montmartre, la vreo 3 minute de Place Pigalle, unde se afla celebrul Moulin Rouge. Mai mult, am fost la un spectacol de cabaret si la Moulin Rouge si la alt cabaret celebru numit Le Lapin Agile, situat tot in Montmartre. Place Pigalle ziua este pustie, ai zice ca este nelocuita si ca in ea nu se desfasoara nicio activitate. Cum se intuneca, se ridica obloanele trase peste vitrine, se aprind lumini si constati ca piata se umple de tot felul de indivizi : turisti, travestiti, dame de consumatie in cele mai exotice costumatii (piele, lanturi, dantele) patroane de bordel care trag de tine intr-un gang si iti promit experiente erotice de neuitat, indivizi care fac reclama unor cabarete sau altor locuri de perditie. Place Pigalle traieste doar noaptea, ziua dormiteaza. Marturisesc ca, in naivitatea mea, am crezut ca povestile celor care au mirosit parfumul au un fundament real si ca parfumul chiar evoca celebrul Moulin Rouge si viata de noapte a Parisului.
Comentariile la acest parfum te fac sa crezi ca el este o veritabila creatie artistica si ca te va transpune in celebrul cabaret parizian, vei vedea un french cancan, dansatoare splendide pe jumatate goale, imbracate doar in pene, barbati ametiti de absint, valuri de sampanie, o viata trepidanta de noapte. Intamplator am stat in Paris 6 luni, tot intamplator am locuit in Montmartre, la vreo 3 minute de Place Pigalle, unde se afla celebrul Moulin Rouge. Mai mult, am fost la un spectacol de cabaret si la Moulin Rouge si la alt cabaret celebru numit Le Lapin Agile, situat tot in Montmartre. Place Pigalle ziua este pustie, ai zice ca este nelocuita si ca in ea nu se desfasoara nicio activitate. Cum se intuneca, se ridica obloanele trase peste vitrine, se aprind lumini si constati ca piata se umple de tot felul de indivizi : turisti, travestiti, dame de consumatie in cele mai exotice costumatii (piele, lanturi, dantele) patroane de bordel care trag de tine intr-un gang si iti promit experiente erotice de neuitat, indivizi care fac reclama unor cabarete sau altor locuri de perditie. Place Pigalle traieste doar noaptea, ziua dormiteaza. Marturisesc ca, in naivitatea mea, am crezut ca povestile celor care au mirosit parfumul au un fundament real si ca parfumul chiar evoca celebrul Moulin Rouge si viata de noapte a Parisului.
Dar sa vedem parfumul. El incepe cu iris, iris sub forma
de praf, nu unt de iris. Irisul sub aceasta forma, este drept, aduce cu mirosul
de ruj de buze usor invechit. De ce invechit ? Pentru ca rujul de buze, pe
langa pigmenti, ceara si unturi, are un ingredient care-i asigura textura,
ingredient numit dioxid de titan. Initial, cand rujul este nou, nu simti
mirosul de dioxid de titan caci el este
acoperit de mirosuri placute (zmeura, vanilie, alte fructe gustoase).
Mirosurile gustoase sunt efemere si, pe masura ce ele se diminueaza, simti un
miros nu prea placut. Lumea crede ca s-a alterat rujul, in realitate el nu este
alterat, ci incepe sa miroase a dioxid de titan. Mirosul de iris de la inceput
mai seamana putin si cu mirosul de whisky, acel miros tipic pe care unii il
asociaza cu mirosul de plosnita . Mai seamana oarecum si cu mirosul de piele de
la cartile vechi. Rezumand, e un miros
auster, rece, total neprietenos, care mie nu imi evoca un cabaret ci, mai
degraba, o biblioteca monumentala cam delabrata, neincalzita si igrasioasa in
care nu a intrat de multa vreme vreun cititor. In urmatoarea faza, parfumul se
incalzeste in chip sensibil, se indulceste si capata un vag miros de
scortisoara. E si ceva amarui prin acest miros, poate pelinul, habar nu am ce
este. Irisul coexista cu scortisoara. Aparitia scortisoarei nu aduce mari
beneficii estetice, parfumul nu este nici mai decorativ, nici mai dinamic.
Trandafirul este de negasit. E un fel de iz floral undeva, departe, in fundal,
dar nu prea aduce cu trandafirul. Ei acesta este parfumul ! Sa faci din niste praf de iris si o
scortisoara obosita scenarii fantasmagorice, pline de erotism, dinamism, vicii, mi se pare dezinformare. Mie mi se pare acest
parfum o incercare de creatie esuata, cumplit de saraca olfactiv careia i s-a
dat un nume atractiv, nimic mai mult. Nici macar interesanta nu pot sa spun ca
este. De purtat sa-l poarte cine il crede genial, eu…jamais de ma vie !
Numele parfumului: Moulin Rouge
Casa: Histoires de Parfum
Concentratie: EDP
An de aparitie: 2010
Creator:
Gen: feminin
Descriere
oficiala:
note de varf: scortisoara, pruna, mandarina
note de mijloc: pelin, trandafir
note finale: mosc, iris, patchouli
Aprecieri personale
Intensitate: medie, siaj redus
Persistenta: destul de longeviv (dar fara folos)
Flacon: standardul casei
Evaluare : 4/10
Niste note de varf atat de oribile nu mi-a fost dat sa miros niciodata. Whiskey si pamant, plus ceva amar de-mi strange gatul (pelinul, probabil). Recunosc, nu ma pricep deloc la nisa, dar n-as purta acest parfum nici daca mi l-ar da cineva gratis si m-ar si plati lunar sa-l port. E peste puterile mele.
RăspundețiȘtergereN-am reusit sa descopar scortisoara, poate am devenit anosmica de la valul de pamant imbibat in pelin.
Nu vad absolut nici o legatura cu Moulin Rouge, eventual cu Pere Lachaise...