Debutul si
succesul pe piata parfumului nu a fost usor nici macar in perioada interbelica
cand numarul firmelor era destul de mic. Adeseori debutantii, pentru a-si atrage cumparatorii, au dat firmelor lor nume foarte asemanatoare cu
al unor firme deja de mult consacrate. Am dat cu alta ocazie exemplul unui
parfumier din Romania interbelica care si-a inregistrat firma chiar la Paris si care a
folosit numele de Legrain, nume foarte asemanator prin pronuntie cu al firmei Legrand,
firma pariziana aflata pe val la vremea respectiva.
De curand am intrat in posesia unui flacon de parfum care
a adapostit parfumul Masque Rouge produs de firma Marcel Guerlain. Parfumul si
parfumierul nu au nicio legatura cu celebra firma, ci pur si simplu Marcel a
incercat sa profite de celebritatea Guerlain. Firma s-a infiintat in 1922-1923,
dar a produs parfumuri doar pana in 1930, moment in care a fost fortatata sa-si
schimbe numele datorita protestelor adevaratei firme Guerlain. Marcel a
continuat sa faca parfumuri inca vreo 20 de ani folosind alte nume de firma precum Marcel&Hughes,
Helene Gys, Les Parfums d’Agnes. In chip clar, brandul Guerlain a fost afectat
de acest Marcel Guerlain, drept pentru care a folosit o vreme sloganul « Nous
n’avons pas de prenom ».
Lumea spune ca parfumurile lui Marcel Guerlain au fost
bunicele, dar ma indoiesc ca azi sunt multi care ar putea evalua un parfum care
nu se mai produce de aproape 90 de ani. In orice caz, Marcel a folosit flacoane
frumoase si a reusit sa-si deschida magazine nu numai in 85 Rue Faubourg Saint
Honore din Paris, dar si la Londra si New York, deci nu a fost o firma obscura.
Flaconul de fata dovedeste ca parfumurile erau importate si in Romania. Spun asta
pentru ca el poarta un timbru romanesc care dovedeste ca flaconul a fost importat
cu toate formele legale, trecand si prin inspectia sanitara.
Flaconul este unul foarte simplu, de forma
cilindrica, din cristal de buna calitate, fara bule de aer. A fost
turnat intr-un tipar bivalv caci poarta pe laterale, acolo unde se imbinau cele
doua valve, doua linii (bavuri) usor reliefate. Are o inaltime de 14,7 cm si un
diametru de 5,2 cm, cu un volum in jur de 240 de ml. Sticla este impodobita pe
gat cu un streif de hartie aurita cu numele casei producatoare, iar pe corp are
eticheta de identificare a parfumului, tot aurie. Sub aceasta din urma se afla
timbrul romanesc in valoare de 2,50 lei care atesta controlul sanitar.
Pe
spatele sticlei au mai fost doua etichete care, insa, se pastreaza doar
partial. Una cred ca avea adresa din Paris a producatorului, pe cea de-a doua
se pastreaza doar un fragment din numele parfumului. Pe fundul sticlei nu este
niciun inscris. Cu siguranta flaconul, judecand dupa buza lui rasfranta, a avut un stopper
din cristal care se prindea de sticla cu un fir metalic. Pe eticheta pastrata nu
exista nicio precizare cu privire la concentratia parfumului . Este
posibil ca una dintre etichetele de pe verso sa fi purtat aceasta precizare. Judecand
dupa marimea flaconului, el pare a fi ceea ce numim azi o rezerva de parfum
caci este greu de manipulat un flacon care are peste 200 de ml de parfum. Poate
asa se explica si raritatea lui caci eu n-am gasit inca niciun flacon identic
publicat pe internet, iar acces la o literatura specializata si competenta nu am avut. Stim cu totii ca internetul nu este cea mai buna sursa bibliografica. Simplitatea flaconului sugereaza si ea aceeasi
explicatie. Nu stiu cum mirosea parfumul si nici ce ingrediente avea, ele raman
neprecizate chiar si de cei care afirma ca ar fi fost un parfum bunicel.
In imaginile de mai jos sunt doua flacoane care reprezinta forma obisnuita de comercializare a parfumului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.