Pagini

Arhivă blog

Faceţi căutări pe acest blog

Se încarcă...

8 ianuarie 2012

Parfumuri romanesti, cu nume frantuzesti, produse de un evreu

 



Prin 1912-1913 , pe vremea razboaielor balcanice, se simte  oarece criza pe piata cosmeticelor din Romania. Parfumurile frantuzesti cu greu mai ajung in micul Paris. Criza se va agrava odata cu inceperea primului razboi mondial. Doi evrei intreprizi (care imi aduc aminte de bancurile cu Itic si Strul plecati in America, sa faca bani), au ideea nebuna, dar geniala de a substitui aceasta lipsa prin intemeierea unei fabrici de parfumuri. Niciunul nu parea a fi predestinat pentru aceasta afacere caci unul, Simon Moscovici, era contabil, e drept intr-o drogherie, altul, Isaac (Alzic) Manole era croitor. Dar evreii au avut intotdeauna bosa afacerilor, iar  lipsa cosmeticelor de pe piata se constituia intr-un prilej de-a dreptul fericit. Ideea este si foarte frumos amabalata caci cei doi au inteligenta idee de a-si boteza fabrica si produsele cu un nume frantuzesc : Legrain, caci micul Paris ar fi fost, probabil, reticent la un produs autohton. Numele nu este intamplator, el este aproape identic (la pronuntare) cu al unei case de parfumuri din Franta, L. Legrand, creata in sec. al XIX-lea, acum aflata in mare voga. Firma ia fiinta in 1915 sub numele Produse de Parfumerie Legrain, fabrica fiind situata pe Str. Octavian nr. 2, iar cativa ani mai tarziu, in 1921, o firma cu acelasi nume este infiintata si la Paris, cu sediul pe Rue Richepanse, nr.9. Acum totul era in ordine, firma devenise si mai credibila, fiind situata acolo unde-i era locul, in capitala internationala a parfumului. 

 

Se produc cateva ape de toaleta si ape de colonie, toate cu nume frantuzesti, care au succes in perioada interbelica si in primii ani ai primului razboi mondial : Vieux Paris (Old Paris) (1924), Noblesse (1937), Reproche, Armistice (1940), Royal Ambree (1940). Ultima, o apa de colnie destinata barbatilor, a fost produsul cu cel mai mare succes, ea fabricandu-se pana in prezent. Armistice a avut un flacon de exceptie, desenat de Maurice Depinoix, cu un buson care reda turnul Babel.


Parfum Old Paris
Parfum Noblesse


Parfum Noblesse

Parfum Reproche


Parfumul Noblesse

Pudra Noblesse

Parfumul Armistice

Royal Ambree-in jur de 1940

Parfum Legrain necunoscut
Parfum Chantage

Eau d'ecorce concentre

Parfum Legrain


Lavande Royale
Lavande Royale-1943




Parfum Noblesse

Parfum Vieux Paris
 
Moscovici pare a fi tot timpul inspirat de muza sa, firma L. Legrand, ii imita afisele (care raman insa mult mai stangace), ba chiar si numele unor parfumuri : Royal ambree fiind un nume hibrid, ce aduce aminte de Royal Legrand(1920) si L ‘Ambre (1925), ambele produse de firma Legrand.
Dar vremurile erau tulburi si periculoase pentru evrei. De spaima represiunilor naziste, familia Moscovici (tatal-Simon, cei doi fii si sotiile lor) se hotaraste, in ianuarie 1943, se emigreze in Brazilia. Fabrica este la repezeala vanduta, culmea ironiei, unui grup german. Dupa nationalizare, pe fundamentele fabricii Legrain din Bucuresti, se va infiinta o fabrica de produse cosmetice denumita initial, in 1952, Macul Rosu, ulterior devenita Miraj. Emigrantii ajung pana la urma si se stabilesc in Spania, unde familia Moscovici isi continua afacerea cu parfumuri pana in 1985, pastrand brand-ul. La doar 5 luni de la stabilirea in Spania, tot in 1943, noua fabrica de parfumuri este capabila deja sa produca. Se reia productia de Royal Ambree, dar sunt lansate si produse noi : Anonyme (1945), Chalange (1945), Bride au vent (1945-194646), Veloute (1950), Barcelona, Cubs, Ecorce si Eau d’Ecorce, Old Paris, Petit Cherie (parfum pentru copii), Promenade a Cote d ‘Azur, Promenade a Paris, Reproche, Talon rouge, Seintia, Moussel, Roullette aux parfums. La acestea se vor adauga in timp si alte produse complementare de igiena , lumanari. 

Parfum Bride au Vent

Parfum Cubs





 
Dupa moartea lui Simon Moscovici, unul dintre cei doi fii, Henry Moscovici, preia afacerea familiei, schimbandu-si numele in Enrique Legrain, mai adecvat peisajului spaniol. In lipsa unor mostenitori interesati in continuarea acestei afaceri, in 1985, Enrique Legrain isi vinde fabrica, devenita uriasa, pe o suma frumusica grupului olandez AKZO.

Parfum Petit Cheri



 
Note :
1. a se vedea un interviu cu Enrique Legrain, publicat de http://www.evz.ro/detalii/stiri/milionarul-roman-din-barcelona-844550.html
2. un articol pe aceeasi tema, publicat pe Octavian Coifan pe blogul sau,
3. fotografiile sunt furgasite de pe net (in general eBay si case de licitatie), nici eu nu mai stiu de pe unde, imi fac mea culpa.

2 comentarii:

Nelly Rose spunea...

Buna Hertha
Primul parfum al mamei mele a fost Doina si a ramas placut impresionata de el. Eu nu stiu cum miroase, am cunoscut doar cutia in care ulterior isi tinea bijuteriile. Sunt foarte curioasa sa-i stiu macar notele. Eu n-am gasit nimic pe Internet. Tu il stii? Seamana cu vreun parfum pe care l-as putea mirosi azi?
Multumesc,

Nelly

Hertha spunea...

Este fotografia lui la Istorie/Parfumuri romanesti din perioada comunismului. Era un parfum mai de seara, printre cele mai scumpe din vremea aia. Mama nu l-a avut, dar l-am mirosit la un moment dat.

Trimiteţi un comentariu

Nu aruncati sticlele de parfum golite! In 20 de ani ele vor deveni istorie. In jurul vostru sunt multi colectionari. Pastrati-le, daruiti-le, vindeti-le.