Eau de Gloire- Parfum d'Empire

Mirosurile copilariei nu mor niciodata. Fara indoiala ca Marc-Antoine Corticchiato iubeste Corsica si mirosurile ei pe care le cunoaste din copilarie. Sunt sigura ca este un admirator al lui Napoleon mai mult decat vrea sa recunoasca, nu pot sa cred ca exista vreun corsican care sa nu fie mandru de originile corsicane ale imparatului care a schimbat destinele Frantei si ale Europei. Numele de Parfum d’Empire ales pentru firma sa nu poate fi intamplator, dupa cum nu e intamplator acest parfum, Eau de Gloire, aparut chiar in primul an de existenta al firmei. Corsicanii au un orgoliu al lor si nu vor uita niciodata ca Imperiul isi are originile intr-o mica insula din Mediterana unde, la 9 mai 1769, la Ajaccio, s-a nascut viitorul imparat.
Napoleon nu si-a uitat niciodata originile corsicane si , in tinerete, a fost un admirator al generalului corsican Paoli, cu care mult si-ar fi dorit sa semene. Destinul i-a dat, insa, mult mai mult decat visa. Provenit dintr-o familie de nobili de tara, scapatati, corsicani, « nascut cand patria pierea » (la un an dupa ce Corsica fusese cumparata de Ludovic al XV-lea de la Genova), plecat la 9 ani din insula natala, micutul Nabulio, are mari dificultati de adaptare la Sc. Militara de la Brienne, unde obtinuse o bursa, stipendiat fiind de regele Frantei . Vorbeste cumplit de prost frantuzeste, este inconjurat de copii din familii nobiliare franceze care-l ridiculizeaza, motiv pentru care Napoleone Buonaparte se insingureaza, traieste intr-un univers separat si limitat, se refugiaza in lectura. Lumea il percepea ca pe un salbatic si un orgolios. Atitudinea rautacioasa a colegilor ii alimenteaza sentimentele francofobe. Spatiul de refugiu al micului cadet de 14-15 ani este intr-o gradina, printre niste tufe de caprifoi. Aici citeste, mediteaza si, cu siguranta, isi aduce aminte cu dor de Corsica natala. Aici viseaza si i se naste ambitia de a fi cel mai bun. Este partea vietii lui  cand Corsica era cea mai dulce amintire, ulterior, fara a-si uita desigur originea insulara, isi uneste destinele cu destinele Frantei, ba chiar i le construieste, oferindu-i momentul ei de maxima glorie.

Dar ne-am luat cu istoria si am uitat parfumul. Parfumul lui Corticchiato cred ca vrea sa memoreze nu atat perioada de glorie a imperiului cat zestrea olfactiva cu care s-a nascut imparatul, mai precis , mirosurile Corsicii, locul unde s-a infiripat gloria. Dupa prima testare a parfumului am ramas dezamagita. Achizitionasem intreg setul de esantioane Parfum d’Empire, era primul esantion probat si numele parfumului m-a facut sa am asteptari mult mai mari.Mi-au placut notele de inceput care promiteau mult, ulterior nu am mai simtit mare lucru. Am reluat parfumul mai tarziu, dupa ce ma familiarizasem cu parfumurile casei si dupa ce citisem ce s-a mai scris despre el. Net-ul asta este o catastrofa si mimetismul vad ca este in plina floare. Ca sa nu mai spun ca, uneori, nu mai este imitatie, ci este chiar copy/paste. Erau cateva voci, foarte putine, care, asemeni mie, isi exprimau dezamagirea, dar cei mai multi vorbeau despre un produs cu o persistenta mare in ciuda faptului ca pe eticheta lui scria EDT. Asta nu ar fi nimic, dar aproape toti vorbeau despre mirosul de anason al parfumului. Chestia asta chiar m-a dat pe spate. Nicaieri Corticchiato nu scrie ca ar fi folosit anason. Eu recunosc ca nu stiu cum miros imortelele. Cunosc un singur soi de imortele mioritice, de culoare mov pal, care, zic eu, n-au miros. In acest parfum sunt niste imortele necunoscute de mine, din specia Helycrisum, de culoare galbena. Necunoscandu-le, desigur ca nu le pot depista. Dar anasonul are un miros penetrant pe care nu poti sa nu-l percepi  intr-o compozitie. Am reluat de 4 ori testarea parfumului, nu are nici cel mai vag miros de anason. Nu regasesc nici tabacul, nici notele de piele care apar la unii printre notele de final (Osmoz, spre ex. ). Pe scurt, perceptiile mele olfactive sunt altele. Notele de varf sunt penetrante si seamana cu o apa de colonia foarte proaspata, usor amaruie, care poate avea putina lavanda, dar Corticchiato nu o mentioneaza, mai pregnante fiind citricele si niste aromatice, rozmarinul in primul rand. Valvataia asta se stinge brusc, dupa vreo 2 minute si compozitia se incalzeste usor, fiind dominata de aromatice. Dupa 10 minute se instaleaza un miros omogen, placut, nimic de zis, dar extrem de discret pe care nu prea pot sa-l definesc, dar poate sa-mi sugereze un spatiu natural, cu arbusti si oarece flori de camp, maquis-ul corsican. De aici incolo nu se mai intampla absolut nimic notabil. Dupa 2 ore se pierde si ce era. Stiu ca am o piele uscata, am incercat sa o hidratez cu o crema fara miros, efectul a fost acelasi. Dupa mine, e cel mai slab parfum al casei Parfum d’ Empire. Nu are nimic memorabil, poate doar valvataia aia plina de promisiuni din notele de varf. Regret caci sunt o admiratoare a lui Napoleon, personalitatea lui m-a fascinat din copilarie, i-am iubit calitatile si i-am iertat defectele, iar in 1990, cand am ajuns prima oara la Paris, intaiul lucru pe care am dorit sa-l vad a fost Domul Invalizilor. Cred ca Imparatul merita mai mult.

Numele parfumului: Eau de Gloire

Casa: Parfum d’Empire

Concentratie: EDT

An de aparitie: 2003

Creator: Marc-Antoine Corticchiato

Gen: masculine, evtual unisex

Categorie olfactiva: lemons, aromatic

Descriere oficiala:

note de varf: citrice (bergamota, mandarine)

note de fond: mirt, rozmarin, neroli

note finale: imortele, muschi de stejar, cistus, tamaie

Aprecieri personale

Intensitate: mica

Persistenta: de scurta durata

Flacon: flaconul obisnuit al casei, cilindric, cu eticheta verde

Evaluare: 4/10