Laine de Verre-Serge Lutens

Mi-a venit azi esantionul de Laine de Verre de la Maitre Lutens si m-am bucurat foarte tare caci eram foarte curioasa cum este noul parfum. Deja i-au aparut primele recenzii care, observ, au creat interpretari destul de diferite. Recenziile i-au creat o imagine de parfum metalic sau chiar de substanta antiseptica, de parfum foarte curat. Nu cred ca asta a vrut sa creeze autorul, iar eu nici nu-l percep chiar asa. Este drept ca parfumul este din asa-zisa serie curata, din seria Eau care nu a fost primita de toti cu aplauze. Mie chiar mi-au placut primele doua parfumuri din seria, in special L’Eau Froide care mi se pare o creatie artistica adevarata si prefer astfel de parfumuri in locul unor parfumuri monotematice cu flori indolice. Sa creezi apa de izvor cu mijloacele parfumeriei mi se pare extrem de dificil, iar parfumul casei Serge Lutens a reusit.

Numele noului parfum te incita la maxim prin asocierea a doua materiale foarte diferite ca textura si prin senzatile care li le dau : lana calda si moale si sticla rece si neprietenoasa la atingere. In franceza insa asocierea celor doua inseamna vata de sticla sau vata minerala, acel produs lipsit de poezie care se foloseste in constructii si care are o textura foarte inselatoare : in aparenta este moale, dar ulterior simti mii de ace in pielea ta. Pornind de la numele parfumului si vazand notele oficiale ale parfumului, banuiam ca el va fi plin de constraste, ca un dus dcotian, cand rece, cand cald, cand tare, cand moale. Fara indoiala ca exista contraste in parfum, dar doar la inceputul lui. El incepe absolut socant. Doar doua parfumuri mi-au mai dat aceasta senzatie : Aqua Universalis Forte si  Eau Radieuse. Pe ambele le iubesc si, interesant, la ambele apare ideea de apa si, indirect,  de curat. Deci, cum incepe ? Cu o explozie sampanica, in principal de citrice. Citrice dure, doar coaja, amarui, nu acre. Parfumul are raceala de gheata. Printre citrice simti si ceva aromat care seamana si cu rozmarinul si cu acele de conifera, dar nu este nici una, nici alta. Ele iti inoculeaza ideea de rece, de curat, de natura fara noxe. Inceputul este extraordinar. In faza urmatoare dispare gheata si percepi parfumul ca pe un balsamic, foarte tonic. El se indulceste in chip vizibil si se ajunge la un echilibru intre amar si dulce. In urmatoarea faza el devine dulce- mieros, cuminte, de o blandete desavarsita, chiar cam lenes. Mirosul nu se schimba prea mult, e cam acelasi, doar intensitatea se micsoreaza. Parfumul, ca si Eau Radiuese, nu are piramida clasica, e un parfum cu dezvoltare radianta.  E ca un demon care se transforma in inger. Partea asta lenesa nu imi prea place ca-i mieroasa, dar, per ansamblu si ca experienta olfactiva, parfumul este interesant si merita sa-l incercati. E multa aldehida si chimie in parfum, dar aldehidele de azi nu mai sunt din alea aducatoare de migrene, iar chimia este foarte creativa. Eu cred ca Sheldrake, daca se nastea in sec. al XV-lea, se facea sigur alchimist.

Numele parfumului: Laine de Verre

Casa: Serge Lutens

Concentratie: EDP

An de aparitie: 2014

Creator:  Christopher Sheldrake

Gen:  unisex

Descriere oficiala: citrice, aldehide, mosc, cashmeran

Aprecieri personale

Intensitate: initial opulent, ulterior intensitate medie

Persistenta: 3-4 ore

Flacon: standardul seriei Eau

Evaluare : 7,50/10