Am facut de curand o confuzie ingrozitoare care m-a costat ceva bani, plang si acum dupa ei. Imaginati-va ca am confundat Mon Parfum Cheri par Camille cu Petite Cherie, ambele creatii ale casei Annick Goutal.
Primul avea cronici extrem de bune, fiind nominalizat de unii chiar printre cele mai bune ale anului 2011. Parfumul nu avea tester, se gasea intr-un singur exemplar, si era si usor mai ieftin decat de obicei, asa ca m-am aruncat (sa nu ratez ocazia). Cu toara indulgenta si simpatia pentru casa Annick Goutal, pot spune ca targuiala mea este una dintre cele mai mari plase cu putinta, cateva milioane aruncate pe fereastra. Site-ul oficial al casei Annick Goutal precizeaza ca parfumul este un cadou facut de Annick Goutal fiicei sale. Sa nu ma intelegeti gresit, fiica nu mai era copil. Primise si copil fiind un parfum, L’Eau de Camille, aparut in 1983. Acu avea cu 13 ani mai mult, deci era o tanara domnisoara. Creatoarea parfumului este Issabele Doyen, parfumier al casei Annick Goutal. Chestia cu pricina, licoarea adica, e un fel de esenta de pere pentru prajituri, foarte mult diluata. De fapt nici a pere nu miroase, miroase a pet in care a fost candva niste suc de pere. Nu mai spun ca intr-o ora dispare si putinul pe care il avea. Sau mai bine ca dispare... Eventual sa-i parfumezi pe copiii de la 3 la 5 ani cu asa ceva..., dar cred ca nici ei nu vor fi prea incantati. In afara de acel miros vag de pere (pere din alea care sunt perfecte, arata bine, dar nu prea au gust) nu se simte nimic, desi ar trebui sa fie un parfum fructat-floral, sa se simta si ceva piersici, si trandafir, iar la final sa aiba o tenta, ceva, de vanilie. Parfumul este cap-coada invariabil. Prost croit si ambalajul. O cutie imensa, dar fragila in comparatie cu sticla foarte grea, careia a trebuit sa-i fac vant, desi eu pastrez toate parfumurile in ambalaj ca sa le feresc de lumina. Asta imi ocupa enorm de mult spatiu, asa ca am aruncat-o. Oricum n-am ce sa feresc de lumina, mai rau decat este nu se poate face. Cand ma gandesc ca in alte magazine lichidul asta se vinde cu 7,5 milioane (in magazinul casei, mai putin, doar 140 de euro) incep sa ma simt mai bine , eu am luat-o ceva mai ieftin. Marturisesc ca nu puteam sa convietuiesc cu oroarea , asa ca m-am hotarat sa salvez macar baza de alcool. Nu va temeti, nu l-am baut si nici n-am insiropat prajituri cu el ! Ca sa-l fac util i-am adaugat niste citrice si aromatice, pentru notele de varf, si niste vanilie, pentru cele finale, acum e oarecum folosibil, dar sunt incrancenate rau perele alea, greu se lasa anihilate. Le mai simt si iar ma apuca dracii. Mai studiez problema, poate ii mai adaug ceva. Sticla este destul de simpatica, verzuie, brumata, bondoaca, dar foarte grea. Nu o poti lua nicidecum in geanta, risti sa pierzi « pretioasa » compozitie caci sticla nu are atomizor, ci un dop in forma de fluture.
Primul avea cronici extrem de bune, fiind nominalizat de unii chiar printre cele mai bune ale anului 2011. Parfumul nu avea tester, se gasea intr-un singur exemplar, si era si usor mai ieftin decat de obicei, asa ca m-am aruncat (sa nu ratez ocazia). Cu toara indulgenta si simpatia pentru casa Annick Goutal, pot spune ca targuiala mea este una dintre cele mai mari plase cu putinta, cateva milioane aruncate pe fereastra. Site-ul oficial al casei Annick Goutal precizeaza ca parfumul este un cadou facut de Annick Goutal fiicei sale. Sa nu ma intelegeti gresit, fiica nu mai era copil. Primise si copil fiind un parfum, L’Eau de Camille, aparut in 1983. Acu avea cu 13 ani mai mult, deci era o tanara domnisoara. Creatoarea parfumului este Issabele Doyen, parfumier al casei Annick Goutal. Chestia cu pricina, licoarea adica, e un fel de esenta de pere pentru prajituri, foarte mult diluata. De fapt nici a pere nu miroase, miroase a pet in care a fost candva niste suc de pere. Nu mai spun ca intr-o ora dispare si putinul pe care il avea. Sau mai bine ca dispare... Eventual sa-i parfumezi pe copiii de la 3 la 5 ani cu asa ceva..., dar cred ca nici ei nu vor fi prea incantati. In afara de acel miros vag de pere (pere din alea care sunt perfecte, arata bine, dar nu prea au gust) nu se simte nimic, desi ar trebui sa fie un parfum fructat-floral, sa se simta si ceva piersici, si trandafir, iar la final sa aiba o tenta, ceva, de vanilie. Parfumul este cap-coada invariabil. Prost croit si ambalajul. O cutie imensa, dar fragila in comparatie cu sticla foarte grea, careia a trebuit sa-i fac vant, desi eu pastrez toate parfumurile in ambalaj ca sa le feresc de lumina. Asta imi ocupa enorm de mult spatiu, asa ca am aruncat-o. Oricum n-am ce sa feresc de lumina, mai rau decat este nu se poate face. Cand ma gandesc ca in alte magazine lichidul asta se vinde cu 7,5 milioane (in magazinul casei, mai putin, doar 140 de euro) incep sa ma simt mai bine , eu am luat-o ceva mai ieftin. Marturisesc ca nu puteam sa convietuiesc cu oroarea , asa ca m-am hotarat sa salvez macar baza de alcool. Nu va temeti, nu l-am baut si nici n-am insiropat prajituri cu el ! Ca sa-l fac util i-am adaugat niste citrice si aromatice, pentru notele de varf, si niste vanilie, pentru cele finale, acum e oarecum folosibil, dar sunt incrancenate rau perele alea, greu se lasa anihilate. Le mai simt si iar ma apuca dracii. Mai studiez problema, poate ii mai adaug ceva. Sticla este destul de simpatica, verzuie, brumata, bondoaca, dar foarte grea. Nu o poti lua nicidecum in geanta, risti sa pierzi « pretioasa » compozitie caci sticla nu are atomizor, ci un dop in forma de fluture.
Nota: fotografia de mai sus este o reclama la un suc de pere. Ramane sa va decideti daca deschideti sau nu fermoarul. Va avertizez ca parfumul are multe cronici pozitive, fiind de multi catalogat ca fiind "incantator". De, fiecare cu gustul lui...
Nu pot sa cred! Stiti cine se parfumeaza cu Petite Cherie? Raspunsul este dedesubt.
Nu pot sa cred! Stiti cine se parfumeaza cu Petite Cherie? Raspunsul este dedesubt.
Numele parfumului: Petite Cherie
Casa: Annick Goutal
Concentratie: EDP
An de aparitie: 1998
Creator: Issabele Doyen
Categorie olfactiva: fructat-floral
Descriere oficiala:
note de varf: iarba taiata, piersici
note de fond: pere, trandafir muscat
note finale: vanilie
Aprecieri personale
Intensitate: discret
Persistenta: de scurta durata
Flacon: aproape sferic, de culoare verzuie, brumat, cu dop din sticla, de forma unui fluture. O panglica asortata la culoarea sticlei ii infasoara gatul.
Evaluare: 0/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.