Parfumurile brandurilor americane, mai ales Calvin Klein
si Estee Lauder, le recunosti lesne caci au cateva chestii tipice: curatenia, individualitate bine subliniata, ingrediente de
calitate. Multe dintre parfumurile lor sunt absolut inconfundabile, cu multa
personalitate, drept pentru care pot deveni parfumuri semnatura.
Nu stiu unde a aparut chestia asta cu parfumul semnatura, dar mie imi pare tipic americana. Eu n-am avut niciodata asa ceva si nici nu-mi doresc. Oricat as iubi un parfum, tot il insel. Si nu o data. Parfumul semnatura mi se pare un fel de puscarie. Trebuie sa ai prea putina personalitate daca ajungi sa ti-o definesti printr-un parfum. E o chestie rigida pe care nu am sa o inteleg niciodata si mi se pare un fel de autoflagelare. Eu inteleg ca e moral sa fii monogam, dar cum sa te parfumezi cu aceeasi licoare fie iarna, fie vara, fie la birou, fie la picnic, fie ca esti vesel, fie ca esti melancolic. Truth e genul de parfum predesinat pentru semnatura caci are foarte multa personalitate. Numele lui, al parfumului, este la fel de neinspirat ca cel al parfumului Eternity. Problema lui este ca nu prea are poezie, este ca o statuie rece. Din punct de vedere tehnic nu ai ce sa-i reprosezi, are o piramida echilibrata, are tinuta, are intensitate, siaj de exceptie, longevitate bunicica. E facut de trei parfumieri foarte valorosi si nu avea cum sa iasa ceva prost, dar mi se pare tare neprietenos. Incepe cu un verde foarte interesant caci este si dulce si sarat. E un miros dens si intens de trifoi proaspat cosit, amestecat cu citrice. In actul doi, oarecum neasteptat, pe acest fond verde, are loc o explozie florala. E un miros floral foarte omogen, bine conturat, dar pe care nu-l pot asemana cu nimic. Nu-mi seaman nici cu bujorul, nici cu crinul, dar e de intensitatea intoxicanta a unui crin. Mirosul asta floral imi pare cam agresiv si ciudat la un parfum. Un sampon nu m-ar mira sa miroase in felul asta. Vreau sa spun ca are in el ceva de produs de curatenie. Parfumul este dens si, in ciuda verziturilor din el, nu-mi pare un parfum de vara. Cred ca primavara, devreme, ar fi de purtat. Partea cea mai frumoasa a parfumului vine cand se mai domolesc florile, apar santalul, patchouli si ambra care-l transforma, in sfarsit, intr-un parfum moale, usor cremos, putin misterios si, mai ales, prietenos. Nu este rau parfumul, dar are prea mult orgoliu si siguranta, parca vrea sa te asupreasca. Apoi e cam tare si ofensiv. Pentru mine nu l-as cumpara, dar sunt sigura ca sunt femei care l-ar adopta si purta cu placere.
Nu stiu unde a aparut chestia asta cu parfumul semnatura, dar mie imi pare tipic americana. Eu n-am avut niciodata asa ceva si nici nu-mi doresc. Oricat as iubi un parfum, tot il insel. Si nu o data. Parfumul semnatura mi se pare un fel de puscarie. Trebuie sa ai prea putina personalitate daca ajungi sa ti-o definesti printr-un parfum. E o chestie rigida pe care nu am sa o inteleg niciodata si mi se pare un fel de autoflagelare. Eu inteleg ca e moral sa fii monogam, dar cum sa te parfumezi cu aceeasi licoare fie iarna, fie vara, fie la birou, fie la picnic, fie ca esti vesel, fie ca esti melancolic. Truth e genul de parfum predesinat pentru semnatura caci are foarte multa personalitate. Numele lui, al parfumului, este la fel de neinspirat ca cel al parfumului Eternity. Problema lui este ca nu prea are poezie, este ca o statuie rece. Din punct de vedere tehnic nu ai ce sa-i reprosezi, are o piramida echilibrata, are tinuta, are intensitate, siaj de exceptie, longevitate bunicica. E facut de trei parfumieri foarte valorosi si nu avea cum sa iasa ceva prost, dar mi se pare tare neprietenos. Incepe cu un verde foarte interesant caci este si dulce si sarat. E un miros dens si intens de trifoi proaspat cosit, amestecat cu citrice. In actul doi, oarecum neasteptat, pe acest fond verde, are loc o explozie florala. E un miros floral foarte omogen, bine conturat, dar pe care nu-l pot asemana cu nimic. Nu-mi seaman nici cu bujorul, nici cu crinul, dar e de intensitatea intoxicanta a unui crin. Mirosul asta floral imi pare cam agresiv si ciudat la un parfum. Un sampon nu m-ar mira sa miroase in felul asta. Vreau sa spun ca are in el ceva de produs de curatenie. Parfumul este dens si, in ciuda verziturilor din el, nu-mi pare un parfum de vara. Cred ca primavara, devreme, ar fi de purtat. Partea cea mai frumoasa a parfumului vine cand se mai domolesc florile, apar santalul, patchouli si ambra care-l transforma, in sfarsit, intr-un parfum moale, usor cremos, putin misterios si, mai ales, prietenos. Nu este rau parfumul, dar are prea mult orgoliu si siguranta, parca vrea sa te asupreasca. Apoi e cam tare si ofensiv. Pentru mine nu l-as cumpara, dar sunt sigura ca sunt femei care l-ar adopta si purta cu placere.
Numele parfumului: Truth
Casa: Calvin Klein
Concentratie: EDP
An de aparitie: 2000
Creator: Alberto Morillas, Jacques Cavalier,
Thierry Wasser
Gen: feminin
Descriere
oficiala:
note de varf: bambus, bergamota, trifoi, lamaie
note de mijloc: vetiver, bujor, crin, mimoza, mura,
floare de matase
note finale: patchouli, santal, vanilie, mosc, ambra
Aprecieri personale
Intensitate: opulent, cu siaj puternic
Persistenta: 3-4 ore
Flacon: vezi fotografia
Evaluare : 8/10
Asa gandesc si eu cu privire la parfumul semnatura. Cum sa-ti defineasca personalitatea un parfum, fie el cel mai cel mai? Parfumul e un rasfat olfactiv, un lux. De ce sa nu ne bucuram de el?
RăspundețiȘtergereParfumul este o chestie care te rasfata si te imbraca. Asa cum nu mergi imbracat cu aceleasi haine in fiecare zi, nu poti purta nici acelasi parfum. Dupa mine, azi parfumul a devenit un produs accesibil ceea ce nu era in Romania inainte de 1989. In anii 80' garderoba parfumata era limitata fara voia noastra, dar tot aveam 3-4 parfumuri bune si cateva romanesti pentru uz cotidian. Eu nu sunt un om bogat, dar fara probleme pot sa-mi cumpar 1-2 parfumuri pe luna. Ca eu fac abuzuri si cumpar mai multe, e alta problema care are explicatiile ei. Acum sunt intr-o faza mai inteleapta si ma mai temperez. Daca stau bine si ma gandesc, mai am doar doua parfumuri pe care mi le doresc cu adevarat. De vreo 2 ani incerc sa-mi fac ordine in garderoba si sa scap de ceea ce imi pare inutil, de parfumurile care imi pare ca nu ma mai reprezinta, nu mi se mai potrivesc. E mai greu sa-ti faci ordine decat sa-ti incropesti o garderoba, asta e concluzia mea. Cumparam multe parfumuri fara a avea nevoie de ele, ne luam dupa zvonuri, reclame, testam superficial. Pe mine curiozitatea si imposibilitatea de a testa unele parfumuri m-a dus la cumparaturi inutile. Am riscat mult si nu pot spune ca am castigat. Dupa mine, cel mai mare pericol il constituie forumurile. Daca iei fiecare parfum in parte si ii citesti recenziile, fiecare are fanii lui, intotdeauna predomina recenziile pozitive. Numai ca recenziile astea sunt facute de oameni de toate varstele, cu gusturi foarte diferite si cu experiente olfactive diferite. Eu prefer sa ma uit la recenzii pe 3-4 bloguri ale unor persoane carora le stiu de acum gusturile si care au mirosit multe parfumuri la viata lor. Nu sunt neaparat persoane care au aceleasi gusturi, uneori le au foarte diferite de ale mele. Spre exemplu, daca Bois de Jasmin da 5 stele unui parfum, e aproape sigur ca e un parfum care nu-mi place, un opulent sau un legendar, iar daca Critique de parfum da de la 3 stele in sus s-ar putea sa-mi placa. Un parfum care nu are recenzii pe bloguri, unde libertatea de exprimare este neingradita de norme, este cu siguranta un produs de duzina cu care nu merita sa-ti pierzi timpul. Eu recenzez tot ce-mi pica la mana, dar cei mai multi nu se incurca cu nimicuri.
RăspundețiȘtergere