Pagini

Arhivă blog

Faceți căutări pe acest blog

18 decembrie 2015

Parfumantele si parfumurile in sec.XVIII- XIX in Tarile Romane




Pana pe la jumatea sec. al XIX-lea este greu de crezut ca erau folosite prea multe produse cosmetice sau parfumante in Tarile Romane. Conditiile de igiena erau precare, starea de sanatate a populatiei asijderea. Omul de rand sau boier apela la leacuri babesti, singur voda se bucura de privilegiul de a avea un doctor si un spiter personal in secolul al XVIII-lea. Desi in sec. al XVIII apar primele spitale (Coltea, Sf. Pantelimon in Bucuresti sau Sf. Spiridon la Iasi) ele erau mai mult niste institutii de ajutorare a saracilor prin care li se asigura un acoperis si mancare. Existau cateva bai in orasele mari, dar erau frecventate mai mult in ideea de socializare decat din dorinta de asigurare a unei igiene personale. Unii le socoteau rau famate, comparabile cu casele de prostitutie, motiv pentru care o femeie care le frecventa se expunea la gura lumii, intotdeauna sloboda. Baile nu erau nici foarte curate, asa ca riscul de-a te umple de boli de piele sau venerice era ridicat. Prin secolul al XIX-lea apar primele bai personale, dar pentru populatia de rand insasi apa era foarte scumpa caci se aducea cu sacaua (din Dambovita, in cazul Bucurestiului, rau in care se aruncau toate mizeriile pamantului).

In aceasta lume, e greu de crezut ca parfumantele jucau un rol prea important. Totusi, ca si la "curtea parfumata" de la Versailles, ele mai puteau atenua mirosurile neplacute. Este atestata folosirea unor ape florale, cel mai probabil facute in casa caci alambicurile sunt comune in epoca. Apa de trandafiri era folosita la ospete, fiind oferita invitatilor pentru a se spala pe maini. Posibil ca se distilau si alte flori si plante aromatice, cel mai probabil lavanda, rozmarinul, busuiocul. Izvoarele atesta o apa numita « apa craiesei » care se utiliza la 1752, caci ea figureaza in condica de cheltuieli a marelui vistier Toader Palade. Se pare ca este tot un distilat de flori : flori de portocal, iasomie, rozmarin, lavanda. Figurand intr-o lista de cheltuieli, este de banuit ca erau deja producatori specilizati in astfel de distilate. Este posibil ca au patruns pe la inceputul secolului urmator, macar accidental, chiar si unele parfumuri frantuzesti caci documentele vremii vorbesc despre un produs numit « apa de Franta : » cu care se parfuma decolteul si obrazul. O fi fiind traducerea unei « Eau de France » ? Singurul parfum frantuzesc din epoca care a purtat acest nume este un parfum Rancé  aparut in 1807 si numit Rue Rancé Eau de France. Dar este mult mai probabil ca apa de Franta sa fie un nume generic, utilizat pentru orice apa de Colonia provenita din Franta. Pana la 1828 nu ne este cunoscuta in Bucuresti nicio drogherie, prima fiind una tinuta de I. de Miler , in care se vindeau si leacuri si unele alifii de frumusete. In 1837 este atestat si primul dentist. Dupa 1800 lucrurile se schimba cu o viteza uimitoare caci este abandonat costumul masculin oriental si lumea buna incepe a se imbraca europeneste si a importa din Occident tot felul de produse de lux.


Femeile, mai interesate de vesminte, trecusera deja la vestimentatia apuseana inca de la inceputul secolului, barbatii au fost ceva mai intarziati. In afara de imbracaminte, o femeie emancipata trebuia sa aiba in recuzita manusi, umbrele, evantaie, peruci, ba chiar si un mic animalut de companie. Dominatia otomana era la ultima suflare, iar orientarea Tarilor Romane spre Apus devenise tot mai evidenta. Ocupatia ruseasca din 1806-1812, intrarea in contact cu ofiterii rusi sau austrieci au inlesnit contactul cu Europa. Dupa pacea de la Adrianopol, turcii au pierdut si controlul comercial al Tarilor Romane, acestea reorientandu-se spre Apus. Multi tineri romani din familii boieresti au studiat la Paris, Viena si au venit de acolo cu alte deprinderi si alte moravuri. Ei au influentat in mare masura societatea romaneasca. Modelul francez a impresionat cel mai mult, iar limba franceza a fost adoptata de elita romaneasca ca a doua limba, dupa cea materna. Apar croitori germani, Klink sau Frank Singer, palarieri francezi. In 1857 este pomenita de Gheorghe Crutzescu in cartea « Podul Mogosoaiei » o prima parfumerie care ii apartinea lui Madame Marcovici, situata pe Podul Mogosoaiei, actuala Calea Victoriei. Dupa cum se vede, comertul  cu produse de lux este facut de straini, germani, francezi sau evrei.  Pantazi Ghica (fratele lui Ion Ghica), un crai boem al epocii sale, scolit la Paris, care a devenit personaj de roman in Craii de Curtea Veche a lui Mateiu Caragiale, precizeaza in ce consta imbracamintea si incaltamintea unui tanar la moda (ceea ce in Anglia sau Franta s-ar numi dandy) la mijlocul secolului al XIX-lea si cam ce cheltuieli ar presupune acestea.




Este interesant ca sunt mentionate cu aceasta ocazie si unele cosmeticale pe care le-am fi crezut ca fiind apanaje exclusiv feminine. Un barbat la moda folosea apa de colonia, parfum de gardenia, otet de toaleta, praf pentru curatatul dintilor, praf pentru lustruirea unghiilor, ba chiar si roz de obraji si carmin pentru buze.

Regina Elisabeta

Dupa 1866 si venirea lui Carol in Romania este de presupus o deschidere spre comertul cu Germania si importarea unor parfumuri si cosmetice din Germania. Este stiut ca regina Elisabeta, sotia lui Carol I, a inspirat chiar numele unui parfum, Bouquet Carmen Sylva, (aparut in 1896), facand, in fapt, publicitate casei de parfumuri J.G. Mouson din Frankfurt. Fara indoiala ca regina si, dupa modelul ei, alte persoane din elita societatii romanesti foloseau produse ale acestei case, dar si a altor case de parfumuri celebre in epoca.

2 comentarii:

  1. La tine ma delectez mereu cu Istoria Artei. Fain articol. .. faine vremuri?! :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Minunat articol! Mi-a facut placere sa il citesc!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Nu aruncati sticlele de parfum golite! In 20 de ani ele vor deveni istorie. In jurul vostru sunt multi colectionari. Pastrati-le, daruiti-le, vindeti-le.