Jurnal de pisic/3

19 august

Vazand eu ca mama este in pragul disperarii, azi i-am facut o surpriza uriasa.: am facut un cacatel la lada cu nisip. Cat despre pipi…fac pe unde apuc (am plasat unul si in patul mamei, drept pentru care dormitorul a devenit spatiu interzis). De mancat, mananc ca un porcusor, asa ca ma aleg in fiecare zi cu un dus si cu un coafat cu foenul. M-am ingrasat vreo 50 de grame. Ieri aveam 364 de grame. In ciuda dusurilor, put ca un peste imputit. Chestia este ca nu stiu sa-mi folosesc dintisorii si sug hrana umeda alergand-o, mai intai in farfurie, apoi pe gresie. Normal ca ma murdaresc dupa asemenea lupte.

Jurnal de pisic/2

16 august

Fusei la doctor azi. Am calatorit foarte confortabil, la clasa I, in buzunarul de la geanta mamicii noi. Mi s-a determinat sexul, de azi am certitudini : sunt baietel. O sa ma cheme, a zis mama, Pus-Pus. Tot azi mi s-a spus ca am o luna, asa ca imi voi serba ziua pe 14 iulie, avand Marseieza ca fond muzical al petrecerii. Sunt prea mic ca sa fiu deparazitat intern. Extern m-a deparazitat d-na doctor cu un pieptene special.A gasit vreo 48 de purici, dar este posibil  sa mai fi ramas cativa de prasila. Oricum, ma simt mult mai usor acum. Dupa atata pieptanat, am o blanita foarte curata, poate ma aleg cu mai multe mangaieri pe chestia asta. Sau poate nu caci refuz cu incapatanare sa utilizez litiera si mama e neagra de suparare. Totusi, am primit de mancare si m-am infruptat cu o pofta nebuna, ceea ce se poate lesne vedea in videoclip.

Jurnal de pisic/1

Jurnal de pisic/1

14-15 iulie

Pentru inceput, salut pe toata lumea. Nu stiu inca sa scriu eu insumi/insami, dar, pana oi invata, abuzez de bunavointa altora si scriu la dictare. Dupa cum se poate vedea din fotografia de mai sus, sunt un pisic cu sex deocamdata nedeterminat. Maine cica mergem la medicul veterinar ca sa ma despaducheze, ocazie cu care voi afla si eu ce sunt, fetita sau baiat. Trag nadejde ca tot maine va avea loc si ceremonia botezului, urmat, desigur, de o masa festiva cu ceva carnita pentru juniori (maruntita, va rog). Nu-mi cunosc nici varsta. Cred ca am 3-4 saptamani caci am deja ochisorii deschisi (deocamdata albastri) si pot admira spectacolul lumii, stiu sa ma spal singur, stiu sa merg foarte bine, ba pot baga si viteza daca vreau, am dintisori, mananc singur (numai sa am ce!).  Mancatul din farfurioara este, insa, o chestiune foarte dificila, cu care m-am confruntat ieri intaia oara. Nu pot sa mananc altfel decat intrand cu totul in ea.

M-am nascut intr-o pivnita de bloc, undeva langa statia de metrou Stefan cel Mare. Mai am 6 frati. Pe tata nu-l cunosc, tatii sunt intotdeauna, stiti bine, un element de incertitudine, dar o cunosc pe mama. Este o pisica firava, slaba (ca sa nu zic jigarita), neagra, prea putin prietenoasa, asa ca si-a dus toata viata in libertate, pe coclauri, prin pivnite de bloc si lazi de gunoi. Eu am schimbat totalmente tactica caci nu vreau sa raman maidanez. Am plans doua zile in draci si pana la urma am fost bagat in seama. Ieri (14 august) a venit la mine o doamna care mi-a inspirat incredere (o si cunosteam deja din vedere), m-am lasat mangaiat si, in 3 minute, o mare victorie am obtinut: am fost adoptat! Acu huzuresc intr-un apartament mare pe care nu l-am explorat inca in intregime. Imi lipseste mamica mea neagra, dar nu-i rau nici pe  burtica mamicii noi care, din cand in cand, ma lasa sa-i sug degetele sau sa-i fac masaj pe unde apuc. Astea doua sunt placerile mele supreme, ma baga intr-o stare de somnolenta, torc si apoi adorm. Deocamdata atat, dar revin pe masura ce apar noi evenimente in noua mea viata de animal de companie.

P.S. Azi am tras un pipi la litiera ca sa-i fac hatarul mamicii noi, dar am comis si doi pe unde am apucat.

Hertha

Ma numesc Hertha si sunt o pisicuta birmaneza. Probabil ca am avut, candva, in copilarie, si un alt nume, habar n-am. Nu stiu cum, in ce imprejurari, am fost abandonata in satul Bolintin. Probabil ca am fost o birmaneza imperfecta si m-au abandonat primii mei stapani care sperau sa castige ceva medalii cu mine pe la concursuri. Ceea ce imi aduc aminte este ca imi era cumplit de foame si de frig. Aveam vreo 7 luni. Era deja luna octombrie, noptile erau reci, iar in satul ala nu erau tomberoane de gunoi in care sa scotocesti dupa haleala. Eram tare jigarita, cantaream vreo 700 de grame, dar 100 de grame cred ca aveau scaietii care mi s-au infipt in blana si de care imi era imposibil sa scap. Cu ce ma hraneam ? Mai cu nimic. Am tot dat tarcoale pe langa casele oamenilor, dar nimeni nu mi-a dat nimic, ba chiar m-au alungat de teama ca le mananc puii de gaina. Ca sa fiu sincera, niciodata nu m-as fi gandit ca acele creaturi cu pene sunt comestibile. De obicei mancam paie de pe miriste, dar am gasit si niste coji de salam in cateva randuri.

Intr-o zi, in curtea unei case, am gasit un fel de cusca in care parea sa fie ceva de mancare. Ma tenta mai ales mancarea, dar ma gandeam si ca acolo m-as putea adaposti nitel de ploaie. Am intrat in ea si rau am facut. Era o cursa de prins sobolani. Sobolanul eram eu. Abia ce am intrat in mizeria aia si a aparut o femeie batrana care era fericita ca m-a capturat. Ulterior am aflat ca ma acuza ca i-am mancat nici mai mult, nici mai putin decat 45 de puisori de gaina. De unde truda mea sa-i fi mancat? Mai eram eu o aschimodie de 700 de grame daca mancam un cotet de pui? Au urmat trei zile groaznice. Captiva fiind, am fost bagata intr-un grajd intunecos unde putea de-ti muta carma. Fara apa, fara mancare, evident. Am sarit, m-am izbit de toti peretii cursei, dar n-am reusit sa ma eliberez. Eram epuizata. Nici sa miaun nu mai puteam caci am racit ingrozitor. Din cand in cand mai venea bestia aia batrana si mincinoasa sa vada daca mai exist. In a 3-a zi a facut foc sub un ceaun urias in care a pus apa. Mai tarziu aveam sa aflu ca voia sa ma opareasca. Dar am avut un noroc formidabil care a aparut in ultima clipa. A venit un musafir. Era fiul batranei, un domn foarte cumsecade, cu niste ochi blanzi, albastri, ca si ai mei. Nu stiu ce i-a spus batranei ca pe atunci nu prea pricepeam limba oamenilor, dar parea suparat. A vorbit la o cutiuta mica (era un telefon, dar de unde sa stiu eu ce-i ala telefon) dupa care m-a luat cu tot cu cusca aia nenorocita, m-a urcat intr-o masina si m-a dus undeva, foarte departe. Era un loc cu case multe, mult mai inalte, dar fara gradini si miristi.  Am urcat intr-una dintre aceste case si am fost eliberata de binefacatorul meu intr-un hol care dadea in sala scarilor. O doamna mi-a intins bratele si i-am sarit fericita la piept, lipindu-ma toata de ea. In brate tinandu-ma, a apucat o farfurie cu 2 compartimente. Intr-unul mi-a pus apa, in altul niste chestii mici, rotunde, destul de tari, dar foarte bune la gust. Mi-a fost greu sa ma hotarasc ce vreau. Apa sau mancare ? Mi-am bagat boticul cand intr-un compartiment, cand in celalalt pana m-am saturat. In viata mea n-am avut o burtica atat de plina. Binefacatorul meu a plecat, iar eu am ramas in noua mea casa. Era foarte frumos, cu multe incaperi, cu covoare moi, cu cotloane unde puteai sa te ascunzi si, ceea ce mi-a placut cel mai mult, era cald. Nici n-am apucat sa-mi fac siesta si sa ma dezmeticesc si doamna a inceput sa ma pieptene si sa-mi scoata scaietii. Mi-a mai si tuns din blanita caci dracii aia de scaieti nu se lasau desprinsi. Apoi a urmat un episod care m-a ingrozit caci capatasem o frica nemaipomenita de apa : mi s-a facut baie, ocazie cu care mi-am etalat slabiciunea induiosetoare. M-am zbatut, nu a fost usor nici pentru mine, nici pentru noua mea stapana, dar am scapat cu bine si din aceasta incercare. Odata uscata, aratam si eu a pisica, eram si mai rotunjoara ca mi se umflase blanita.

In timp ce eram uscata am cunoscut o jivina care-mi semana oarecum, doar ca era neagra. Era un motan chipes care imi va deveni mai tarziu sot, il chema Mavros. Imi tot dadea tarcoale, nu stiu ce voia, poate doar sa ma cunoasca si sa se imprieteneasca cu mine, dar eu, preventiv, m-am infoiat la el si l-am scuipat. In prima mea noapte la noul domiciliu m-am obraznicit si am dormit in pat, intre parintii mei adoptivi. M-au deazmierdat pana au adormit, iar eu am adormit fericita ca mi-am gasit un camin. M-am facut insa de bacanie caci mi-a venit sa fac caca si nu stiam care sunt obiceiurile casei, asa ca am facut in pat. Am produs numai paie caci asta mancasem la ultima mea masa, facand in felul asta dovada ca nu m-am ospatat cu pui. Noua mea mamica m-a boscorodit un pic si m-a tot indemnat sa intru intr-o tavita cu nisip. Fiind eu fata desteapta, m-am prins ca ala este locul destinat nevoilor personale si , ca sa demonstrez ca am inteles, am tras un pisu consistent. In aceeasi zi am fost si la doctor. Am mieunat si am protestat cat am putut, dar nu am putut sa scap de niste injectii. Tot atunci mi s-a facut un carnet si mi-am primit un nume : Hertha. Mi-a placut din prima clipa si de atunci m-am simtit ca o zeita. Numele meu nu are nicio legatura cu echipa berlineza de fotbal, este numele unei zeite a popoarelor germanice. Intr-o luna m-am facut splendida, lucru pe care l-a remarcat si Mavros, care-mi tot dadea tarcoale. Nimic de zis, eram flatata de curtea pe care mi-o facea, dar il fasaiam cand se apropia prea mult de mine. Totusi, tre sa recunosc, era un motan de nota 10. L-am iubit toata viata, desi era cam nabadaios si infidel, a fost unicul motan din viata mea.