Flacon vintage Masque Rouge-Marcel Guerlain

Debutul si succesul pe piata parfumului nu a fost usor nici macar in perioada interbelica cand numarul firmelor era destul de mic. Adeseori debutantii, pentru a-si  atrage cumparatorii,  au dat firmelor lor nume foarte asemanatoare cu al unor firme deja de mult consacrate. Am dat cu alta ocazie exemplul unui parfumier din Romania interbelica care si-a inregistrat firma chiar la Paris si care a folosit numele de Legrain, nume foarte asemanator prin pronuntie cu al firmei Legrand, firma pariziana aflata pe val la vremea respectiva.

Parfumantele si parfumurile in sec.XVIII- XIX in Tarile Romane

Pana pe la jumatea sec. al XIX-lea este greu de crezut ca erau folosite prea multe produse cosmetice sau parfumante in Tarile Romane. Conditiile de igiena erau precare, starea de sanatate a populatiei asijderea. Omul de rand sau boier apela la leacuri babesti, singur voda se bucura de privilegiul de a avea un doctor si un spiter personal in secolul al XVIII-lea. Desi in sec. al XVIII apar primele spitale (Coltea, Sf. Pantelimon in Bucuresti sau Sf. Spiridon la Iasi) ele erau mai mult niste institutii de ajutorare a saracilor prin care li se asigura un acoperis si mancare. Existau cateva bai in orasele mari, dar erau frecventate mai mult in ideea de socializare decat din dorinta de asigurare a unei igiene personale. Unii le socoteau rau famate, comparabile cu casele de prostitutie, motiv pentru care o femeie care le frecventa se expunea la gura lumii, intotdeauna sloboda. Baile nu erau nici foarte curate, asa ca riscul de-a te umple de boli de piele sau venerice era ridicat. Prin secolul al XIX-lea apar primele bai personale, dar pentru populatia de rand insasi apa era foarte scumpa caci se aducea cu sacaua (din Dambovita, in cazul Bucurestiului, rau in care se aruncau toate mizeriile pamantului).

Nostalgiile parfumate ale comunismului

Pe langa parfumurile romanesti existau in parfumeriile din Romania in anii 70' si produse de import precum acest parfum polonez numit Rococo. Parca ii simt si acum mirosul, nu mi-a placut absolut deloc, era un parfum greu, coplesitor.

Amintiri din comunism

Am dat pe internet peste aceste sapunuri ale anilor 70'-80'. Le-am cules pentru nostalgici. Doar doua sunt romanesti, restul, majoritatea unguresti, intrau in tara prin micul trafic de frontiera, fiind foarte apreciate caci erau calitativ mai bune decat cele romanesti. Se gaseau in special in orasele din vestul Romaniei (Timisoara, Arad, Oradea). Este si asta o pagina de istorie.

Relansarea parfumurilor romanesti ?

Mare eveniment mare si o veste buna ! Fabrica Farmec/Gerovital din Cluj  a lansat, cu ocazia sarbatorilor de iarna din 2012, (1 decembrie 2012)  un parfum in editie limitata. Parfumul se numeste Celebration si costa pe site-ul  brandului 44,70 lei. Flaconul parfumului arata destul de modest, nu prea il are pe vino incoace, dar importanta este, desigur, licoarea din flacon. Din pacate, nu am avut ocazia sa-l testez , dar se pretinde un parfum floral-fructat, rafinat, care are in deschidere portocale rosii, in notele de fond magnolia, caprifoi, zmeura si osmanthus, iar in cele finale cashmeran si ambra. M-as bucura sa fie un parfum bun si sa urmeze si altele.

Nume romanesti in parfumerie- Jul et Mad

Jul et Mad  este numele unui noi case cu parfumuri de nisa fondata in 2012, an in care au fost lansate si primele trei parfumuri, toate create de Dorothee Piot. Numele casei vine de la doua nume reale, Julien Blanchard si Madalina Stoica. El este un tanar care si-a dat doctoratul in biologie, ulterior a fost pasionat de stiintele comunicarii, de calatorii si de cunoasterea unor culturi si civilazatii diverse. Ea este romanca la origine, ajunsa la New York,  unde a obtinut o diploma de masterat in marketingul cosmeticelor si parfumurilor la Fashion Institute of Technology, dragostea pentru parfumuri fiind una dintre pasiunile ei. Cei doi s-au cunoscut intr-o cafenea la Paris. A fost un fel de « coup de foudre », cei doi hotarand a se casatori. Cele trei parfumuri reprezinta trei episoade diferite din povestea lor romantica. Primul parfum, Stilettos on Lex, evoca New York-ul, unde Madalina a locuit pe Lexington Avenue. Cel de-al doilea, Terrasse a Saint Germain, descrie intalnirea celor doi si evoca locul unde s-a aprins pasiunea. Cel de-al treilea, Amour de Palazzo, are in centrul atentiei Venetia, unde cei doi au calatorit imediat dupa ce si-au unit destinele si unde s-au bucurat de iubirea lor.

Osmoteca de la Versailles

Trecerea vremii si aparitia unor noi mode in materie de parfumerie a dus la disparitia unor parfumuri celebre. Multe dintre ele au fost reorchestrate si adaptate gustului modern. Reorchestrari mai mult sau mai putin reusite. Muzeele de parfumuri, si exista cateva celebre, pot colectiona  si expune flacoane de parfum, dar continutul lor este perisabil caci temperatura, lumina sau aerul altereza parfumul. In aceste conditii, a aparut o idée laudabila si salvatoare, aceea de-a se crea un spatiu de conservare a parfumurilor valoroase. Din initiativa lui Jean Kerleo, a fost creata in 1990, in apropierea “curtii parfumate” de la Versailles, L’Osmotheque, un fel de biblioteca de parfumuri sau o Arca a lui Noe, care asigura conservarea a tot ceea ce este pretios in materie de parfumuri. In prezent au fost adunate peste 3000 de parfumuri, dintre care 400 sunt total disparute. In laboratorul sau, Osmoteca incearca si sa recreeze parfumuri disparute, pornind fie de la formule pastrate , fie de la mici esantioane. Astfel a fost reprodusa  apa de Colonia folosita de Napoleon in exilul sau pe Sfanta Elena sau , in 2007, parfumul utilizat de Maria Antoaneta.

Parfumuri romanesti din perioada comunista

Incerc sa fac o lista de parfumuri romanesti dinainte de 1989 si, pe cat posibil, sa o si ilustrez. Nu pentru ca ar fi fost cine stie ce de capul lor, dar e o bucata de istorie pe care trebuie sa ne-o asumam. Din pacate nu prea gasesc flacoane vechi de parfum nici pe net, nici in targuri de vechituri. Francezul pastreaza toate flacoanele de parfumuri, noi aruncam tot. Poate pentru ca nu le pretuiam. Oricum ar fi fost ele, reprezinta o pagina din istoria parfumeriei in Romania. Adica in Muzeul parfumului de la Barcelona exista cateva flacoane, iar la noi nu exista nicaieri. Ciudata atitudine avem fata de trecut. Cred ca unica sansa de recuperare este putina arheologie la groapa de gunoi Glina. Nimic nu se pierde, totul se transforma. Am reusit sa strang doar cateva fotografii (unele de pe net), nu intotdeauna de buna calitate caci unele erau reclame de prin revistele vremii, care se tipareau pe o hartie mizerabila. Orice ajutor este binevenit, asa ca, daca aveti ceva reviste cu reclame sau , din intamplare, flacoane vechi care pot fi fotografiate, as fi fericita sa le postam aici.Facem un muzeu virtual al parfumului romanesc.

Pudra de colectie

A fost folositoare plimbarea la anticari de astazi. Nu am venit cu mana goala. Cea mai simpatica achizitie este o pudra nou-nouta care nici macar nu a fost deschisa, este intacta. Doar vremea si conditiile de depozitare i-au adus mici prejudicii. E o pudra a casei americane Richard Hudnut, casa de succes in anii interbelici care a vandut si in Romania. Se numeste Three Flowers/ Trois Fleurs, fiind un produs adiacent al parfumului cu acelasi nume lansat in 1915.

Cochetǎria interbelică

Fiecare generaţie are amintirile ei, printre ele multe sunt olfactive. Micul Paris interbelic revine adesea în rememorările unora dintre părinţii sau bunicii nostri, ale presei. Mulţi se gândesc cu nostalgie la vremurile alea şi prezinta perioada respectivă ca pe un fel de epocă de aur, când Bucurestiul traia la standardele unei capitale europene, dar cum să nu fie nostalgici cand aceea este perioada tinereţii lor ? E dreptul lor pană la urmă, dar am convingerea că bunicii din perioada interbelicăa se gandeau, la randul lor, la vremuri de mult apuse , cu alte valori, pe care le credeau mai bune şi erau destul de mulţi dezamagiti si atunci de prezent. Refugiul asta în trecut e, aşa, un fel de terapie a fiecărei generatii ajunsă la vremea senilităţii biologice, moment cand apare sentimentul că nu prea mai ai viitor şi te coplesesc amintirile căci din alea ai multe şi te refugiezi în ele.

Parfumurile reginei Maria

Regina Maria (1875-1938), sotia regelui Ferdinand, a fost mereu preocupata de imaginea ei, nu degeaba era cunoscuta ca cea mai frumoasa dintre reginele vremii. Isi alegea cu grija toaletele si bijuteriile, avea o slabiciune pentru cosmetice si parfumuri. De altfel a si precizat in « Povestea vietii mele » ca a ramas toata viata femeie. O recenta expozitie de la Muzeul Peles (2011), numita Mon Boudoir, e expus piese din recuzita mai intima, de femeie, a reginei Maria. Numele expozitiei este dat de un parfum al casei Houbigant care poarta acest nume si caruia regina i-a facut reclama la un moment dat, devenind imagine a acestei case. Din pacate, nu am vazut expozitia, ci doar filmul care o promoveaza.

Bouquet Carmen Sylva- Parfum de regina

Regina Elisabeta, sotia lui Carol I, scriitoare si protectoare a artelor care a folosit pseudonimul Carmen Sylva, a inspirat numele unui parfum : Bouquet Carmen Sylva. Parfumul a fost produs in 1896 de casa J. G. Mouson&Co. Firma, infiintata de catre August Friedrich Mouson in 1798 la Frankfurt, avea oarece notorietate in acea epoca, cele mai cunoscute si performante produse fiind o crema antiage si o apa de colonia de lavanda, ambele purtand numele casei.

Legacy 1912

Adolph Saalfeld

Maine, 15 aprilie, se implinesc 100 de ani de la scufundarea Titanicului, vas plecat in prima si ultima lui calatorie spre America, cu peste 2000 de calatori la bord. In cele 20 de de barci de salvare ale vasului au putut fi salvati doar vreo 700 de oameni, restul, in numar de 1517, pierzandu-si viata. Printre fericitii supravietuitori s-a aflat si Adolph Saalfeld, un chimist parfumier de 47 de ani din Manchester. Era evreu emigrat prin 1880 din Germania si stabilit in Marea Britanie.  Adolph Saalfeld s-a urcat pe vas la Southampton, la clasa I si facea o calatorie de afaceri in America. Ducea cu sine un pretios etui din piele care cuprindea 65 de mostre de parfumuri pe care avea intentia de-a le promova pe piata americana.

Parfumuri romanesti, cu nume frantuzesti, produse de un evreu

 

Prin 1912-1913 , pe vremea razboaielor balcanice, se simte  oarece criza pe piata cosmeticelor din Romania. Parfumurile frantuzesti cu greu mai ajung in micul Paris. Criza se va agrava odata cu inceperea primului razboi mondial. Doi evrei intreprizi (care imi aduc aminte de bancurile cu Itic si Strul plecati in America, sa faca bani), au ideea nebuna, dar geniala de a substitui aceasta lipsa prin intemeierea unei fabrici de parfumuri. Niciunul nu parea a fi predestinat pentru aceasta afacere caci unul, Simon Moscovici, era contabil, e drept intr-o drogherie, altul, Isaac (Alzic) Manole era croitor. Dar evreii au avut intotdeauna bosa afacerilor, iar  lipsa cosmeticelor de pe piata se constituia intr-un prilej de-a dreptul fericit. Ideea este si foarte frumos amabalata caci cei doi au inteligenta idee de a-si boteza fabrica si produsele cu un nume frantuzesc : Legrain, caci micul Paris ar fi fost, probabil, reticent la un produs autohton. Numele nu este intamplator, el este aproape identic (la pronuntare) cu al unei case de parfumuri din Franta, L. Legrand, creata in sec. al XIX-lea, acum aflata in mare voga. Firma ia fiinta in 1915 sub numele Produse de Parfumerie Legrain, fabrica fiind situata pe Str. Octavian nr. 2, iar cativa ani mai tarziu, in 1921, o firma cu acelasi nume este infiintata si la Paris, cu sediul pe Rue Richepanse, nr.9. Acum totul era in ordine, firma devenise si mai credibila, fiind situata acolo unde-i era locul, in capitala internationala a parfumului. 

Putina istorie a parfumului

Multa cerneala a curs la scrierea istoriei parfumului, peste 1000 de carti care i-au fost cansacrate de-a lungul timpului, drept pentru care voi face doar un modest rezumat pentru cateva milenii de istorie. Istoria parfumului este bogata si complicata si, din pacate, internetul se complace in a multiplica la infinit cateva articole modeste scrise de diletanti. Exista azi o imensa literatura despre istoria parfumului care valorifica surse credibile: texte in akkadiana de pe tablite de lut, surse iconografice, izvoare literare antice, analize traseologice facute pe recipiente care au continut parfumante, studii de arheobotanica. Nu-ti ajunge o viata ca sa consulti toate aceste surse si studii, motiv pentru care un articol despre istoria parfumeriei este , inevitabil, aventuros si ramane o selectie subiectiva de date, mereu incompleta si perfectibila.