Osmoteca de la Versailles

Trecerea vremii si aparitia unor noi mode in materie de parfumerie a dus la disparitia unor parfumuri celebre. Multe dintre ele au fost reorchestrate si adaptate gustului modern. Reorchestrari mai mult sau mai putin reusite. Muzeele de parfumuri, si exista cateva celebre, pot colectiona  si expune flacoane de parfum, dar continutul lor este perisabil caci temperatura, lumina sau aerul altereza parfumul. In aceste conditii, a aparut o idée laudabila si salvatoare, aceea de-a se crea un spatiu de conservare a parfumurilor valoroase. Din initiativa lui Jean Kerleo, a fost creata in 1990, in apropierea “curtii parfumate” de la Versailles, L’Osmotheque, un fel de biblioteca de parfumuri sau o Arca a lui Noe, care asigura conservarea a tot ceea ce este pretios in materie de parfumuri. In prezent au fost adunate peste 3000 de parfumuri, dintre care 400 sunt total disparute. In laboratorul sau, Osmoteca incearca si sa recreeze parfumuri disparute, pornind fie de la formule pastrate , fie de la mici esantioane. Astfel a fost reprodusa  apa de Colonia folosita de Napoleon in exilul sau pe Sfanta Elena sau , in 2007, parfumul utilizat de Maria Antoaneta.

Parfumurile, depozitate in flacoane de culoare inchisa si etichetate, sunt adapostite in camere special amenajate, la intuneric,  la o temperatura constanta, de 12 grade Celsius. Pentru a se impiedica oxidarea parfumurilor, flacoanele sunt umplute cu un strat de argon, gaz neutru, care fereste parfumul de contactul cu aerul. Spatiul de depozitare a parfumurilor nu este accesibil publicului. Va veti intreba  la ce foloseste un muzeu secret sau o opera de arta daca ea nu poate fi vazuta, mirosita si admirata. Cu ocazia unor conferinte care se tin in cadrul Osmotecii pot fi prelevate in alte flacoane, mai mici, cantitati de parfum care pot fi mirosite de public. Relativ recent, in 2010, a fost creata o osmoteca si la New York.