Fiecare generaţie are amintirile ei, printre ele multe sunt olfactive. Micul Paris interbelic revine adesea în rememorările unora dintre părinţii sau bunicii nostri, ale presei. Mulţi se gândesc cu nostalgie la vremurile alea şi prezinta perioada respectivă ca pe un fel de epocă de aur, când Bucurestiul traia la standardele unei capitale europene, dar cum să nu fie nostalgici cand aceea este perioada tinereţii lor ? E dreptul lor pană la urmă, dar am convingerea că bunicii din perioada interbelicăa se gandeau, la randul lor, la vremuri de mult apuse , cu alte valori, pe care le credeau mai bune şi erau destul de mulţi dezamagiti si atunci de prezent. Refugiul asta în trecut e, aşa, un fel de terapie a fiecărei generatii ajunsă la vremea senilităţii biologice, moment cand apare sentimentul că nu prea mai ai viitor şi te coplesesc amintirile căci din alea ai multe şi te refugiezi în ele.
Bunica mea, la 80-90- de ani, rememora zilnic perioada celui de-al doilea razboi mondial, era amintirea ei obsesiva , o experienţă care o marcase şi pe care şi-o amintea cu precizie matematică. Soacra mea şi-a reiterat amintirile interbelice de la naţionalizare şi pană în 1989, cand a murit. Desi nu mai avea moşii de zeci de ani, în fiecare an se întreba ce ar fi mai bine să cultive pe ele, ce ar putea avea un pret mai bun. Balcicul, unde avusese o casă de vacanţă, revenea adesea în povestirile ei. O vagă reconstituire a perioadei interbelice putem face cu minim efort fiecare dintre noi căci se păstreaza inca destule fotografii de epocă, reclame şi chiar artefacte cu care te întâlneşti în magazinele de antichitati. Sunt destule cărţi de istorie care evocă viata cotidiană în perioada interbelică, dar cele mai multe nu ajung pana la produsele cosmetice şi parfumuri. Cu unele dintre aceste produse, mă gândesc la paste de dinti, pudre, săpunuri, este greu să te mai reintalneşti dupa 70 ani pentru ca fiecare epocă este selectivă şi conserva doar parţial artefactele caracteristice, le păstrează şi le transmite doar pe cele pe care le considera valoroase şi demne de păstrat sau pe cere care au o valoare sentimentală. Fără îndoială că tot ce a avut ambalaj uşor perisabil a cam ajuns la lada de gunoi. Chiar sticlele de parfum au ajuns, de cele mai multe ori, tot acolo, după ce au fost golite, mai ales dacă ele au conţinut o apă de Colonia banala. Aşa se face ca mare parte din banalul acesta cotidian nu prea s-a pastrat decât în reclamele din presa vremii şi este realmente o plăcere să le parcurgi, iar dacă, din întamplare, te întalneşti cu ambalaje de produse cosmetice sau parfumuri într-un târg de vechituri, e minunat dacă le salvezi căci sunt o parte de istorie. Din păcate, se pare că la noi sunt destul de puţini colecţionari împătimiţi de mici nimicuri din astea şi însăşi generaţia noastră arunca totul la gunoi cu nonsalanţa. Nimic de zis, ne-au cam coplesit peturile epocii de plastic, ne streseaza zilnic prezenţa lor peste tot si ducem un razboi nesfârşit cu ele.
Bunica mea, la 80-90- de ani, rememora zilnic perioada celui de-al doilea razboi mondial, era amintirea ei obsesiva , o experienţă care o marcase şi pe care şi-o amintea cu precizie matematică. Soacra mea şi-a reiterat amintirile interbelice de la naţionalizare şi pană în 1989, cand a murit. Desi nu mai avea moşii de zeci de ani, în fiecare an se întreba ce ar fi mai bine să cultive pe ele, ce ar putea avea un pret mai bun. Balcicul, unde avusese o casă de vacanţă, revenea adesea în povestirile ei. O vagă reconstituire a perioadei interbelice putem face cu minim efort fiecare dintre noi căci se păstreaza inca destule fotografii de epocă, reclame şi chiar artefacte cu care te întâlneşti în magazinele de antichitati. Sunt destule cărţi de istorie care evocă viata cotidiană în perioada interbelică, dar cele mai multe nu ajung pana la produsele cosmetice şi parfumuri. Cu unele dintre aceste produse, mă gândesc la paste de dinti, pudre, săpunuri, este greu să te mai reintalneşti dupa 70 ani pentru ca fiecare epocă este selectivă şi conserva doar parţial artefactele caracteristice, le păstrează şi le transmite doar pe cele pe care le considera valoroase şi demne de păstrat sau pe cere care au o valoare sentimentală. Fără îndoială că tot ce a avut ambalaj uşor perisabil a cam ajuns la lada de gunoi. Chiar sticlele de parfum au ajuns, de cele mai multe ori, tot acolo, după ce au fost golite, mai ales dacă ele au conţinut o apă de Colonia banala. Aşa se face ca mare parte din banalul acesta cotidian nu prea s-a pastrat decât în reclamele din presa vremii şi este realmente o plăcere să le parcurgi, iar dacă, din întamplare, te întalneşti cu ambalaje de produse cosmetice sau parfumuri într-un târg de vechituri, e minunat dacă le salvezi căci sunt o parte de istorie. Din păcate, se pare că la noi sunt destul de puţini colecţionari împătimiţi de mici nimicuri din astea şi însăşi generaţia noastră arunca totul la gunoi cu nonsalanţa. Nimic de zis, ne-au cam coplesit peturile epocii de plastic, ne streseaza zilnic prezenţa lor peste tot si ducem un razboi nesfârşit cu ele.
 |
| Cochetarie la 1937 |
Fără îndoială că societatea era foarte stratificată şi fiecare clasă socială avea standardele ei de calitate. Aşa se face că ne vom intalni cu produse de bună caliate, cu brevet european, majoritatea provenite din Franţa, mai putine din Germania sau de peste ocean. Ele sunt rezervate pentru crema societăţii căci au preţuri prohibitive. Alte produse destinate clasei de mijloc, sunt produse autohtone, dar cum romanul are gradul lui destul de ridicat de snobism şi o sensibilitate pentru capitala modei, Parisul, majoritatea au nume frantuzesti, însasi firmele arogandu-şi nume care creează cumpărătorului mai puţin informat, dar snob, iluzia că ar fi venite de pe Sena. La acestea se adauga produse indigene ieftine, care nu-şi revendicau origini străine prin nume, ape de Colonia vândute la litru, săpunuri şi alte produse de toaletă strict necesare care sunt folosite de populaţia modesta a oraşelor şi târgurilor. Lumea satelor, fără indoială, nu a fost familiarizată cu aceste produse, fie ele chiar foarte ieftine, având contact cu ele doar accidental sau ocazional. Nu voi uita niciodata cum am gasit intr-o camera, la ţara, acea camera de tip Paradezimmer, destinată musafirilor, un parfum intact, devenit bibelou si fetiş, care nu se mai producea de vreo 20 de ani. Era un obiect exotic care, deci, trebuia pastrat. Azi, prin târgurile de vechituri, ne întlnim în special cu ambalaje de produse destinate clasei medii, dar pe la anticariatele cu pretenţii se mai găsesc şi flacoane Baccarat sau Lalique sau cutiute de produse franţuzeşti ale unor mărci care s-au bucurat de interes în epocă. Şi pe unele si pe altele, le regasim în reclamele din perioada interbelică. Produsele foarte ieftine , chit că, probabil, se vindeau în cantităţi mari, nu ajung să-şi facă reclamă in presa, se si vand adesea varsate, nu au ambalaje consacrate, drept pentru care vor ramane în anonimat. Bănuiesc că în epocă, la fel ca şi azi, se vindeau şi o groază de produse false, de copii , altfel nu-mi explic desele avertizări din reclamele din presa vremii care atrag atenţia că parfumul trebuie să fie sigilat sau că produsul trebuie să aibă un anumit insemn ca garanţie a autenticităţii. Probabil că sticlele unor mărci cât de cât cunoscute, prevazute cu un stoper din sticla sau cu un buşon de bachelita sau de metal, adesea, după ce au fost golite, au fost umplute cu false parfumuri şi au fost destui amatori de chilipiruri care le-au cumpărat oferindu-şi dulcea iluzie că au achiziţonat o pomadă destinată elitelor. Reclamele, pe langa laudele aduse produsului, de cele mai multe ori la superlativul absolut, promiteau sa ofere uneori si eşantioane de probă, practică care exista încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Unele brand-uri chiar şi-au căutat imagini pentru produsele lor, de obicei persoane foarte cunoscute, adesea alese din lumea teatrului.
 |
| 1937- Bucuresti |
Produsele de toaletă, cosmeticele şi parfumurile puteau fi achizionate de la mari magazine, parfumerii sau de la drogherii. Reteaua de drogherii , judecand dupa decretul de nationalizare nr. 134 din 2 mai 1949, era bine dezvoltata. Drogheriile sunt nişte prăvălii uneori contestate în epocă căci, vanzand parfumuri, produse cosmetice, dar şi produse de farmacie de imediată necesitate, faceau adesea concurenţa farmaciilor care aveau un personal calificat şi care erau indreptaţite să vândă medicamente. Bănuiesc că activitatea acestor drogherii era , însă, destul de bine reglementată, funcţionand şi un Oficiu de Aprovizionare a Drogheriilor (A.O.D.). Parfumurile din drogherii puteau fi îmbuteliate, dar şi varsate. Desigur că parfumurile foarte scumpe, ale unor mărci de prestigiu nu erau vândute în aceste drogherii care erau frecventate mai mult de clasa medie a societatii. O drogherie celebră şi destul de longevivă a fost Venus, situata în centrul Bucurestiului.
 | |
| Drogheria Venus |
Printre produsele comercializate în drogherii se numara vata, pansamentele, pudra de talc, pasta de dinti , apa de gura, sapunurile, uleiurile, diverse creme si lotiuni, geluri fixative de par (Gomina argentina), ape de Colonia. Oferta pare a fi destul de variată judecând după reclame, fiind vandute atât produse străine cât şi indigene. Unele produse de intretinere se gaseau si in farmacii. Uneori se gasesc solutii ingenioase pentru a face reclama produselor, precum evantaiele de mai jos prin care o farmacie din Orsova isi face reclama unor creme.
Crema, sapunul si pudra orientala de Orsova, se vindea si la Turnu Severin in farmaciile lui Josef Frisch.
Farmacia Vorel din Piatra Neamt producea sapun (1-1,20 lei), crema (1 leu) si pudra Adeline (0,50-1 leu), pe care le vindea in set, cu 3,60 lei sau separat.
Printre producătorii autohtoni este de amintit fabrica Legrain, infiinţată de Simion Moscovici în 1915, care producea ape de toaletă şi parfumuri în principal, dar şi unele produse de ingrijire. N-am sa insist asupra ei caci am facut in alta parte o scurta istorie a ei.
Fabrica Stella, înfiinţată în 1883, producea în primul rând săpun, lanolina, uleiuri cosmetice, pudre, dar şi ape de Colonia şi extracte pentru parfumarea batistelor. Printre produsele care se regasesc in reclame se numără gama Isis, compusă din cremă, pudră şi săpun.
Laboratorul Hidrofila din Bucuresti, producea rujurile Apolon intro varietate de nuante.
S.A. Harnicul din Cluj produce un săpun medicinal impotriva mătreţii denumit Petrol, Dr. Popp, produce diverse sapunuri (Venus, cu glicerina, de floarea soarelui), pastă de dinţi şi apă de gură.
Din Oradea, imi este cunoscuta o drogherie zisa regala a lui Pap Karoly, care fiinta pe Bulevardul Ferdinand. Printre produsele comercializate erau o Eau de Cologne.
Din Târgu Mures este cunoscut un producator de creme, A. Kovács, farmacist de profesie. Singurul produs semnat de acest farmacist şi memorat de reclame este crema Maria.
Brasovul detinea mai multe laboratoare care produceau diverse produse de toaleta. Din 1840, respectiv 1896 functionau doua laboratoare care produceau sapun. Lor li s-a adaugat in 1926 un laborator de cosmetica numit Leo, care ulterior, in 1932. s-a transformat in fabrica S.A.R. Chlorodont, care apartinea unui concern german cu acelasi nume. Un alt laborator de cosmetice e creat in 1928, dar este cumparat de Beiersdorf in 1932. Din acest an incep a se produce aici produse Beiersdorf, inclusiv celebra crema Nivea, folosindu-se materii prime de calitate, aduse direct din Germania. Chlorodont producea pasta de dinti si o crema de protectie impotriva arsurilor solare, numita Leocrem.
Lista producatorilor romani este foarte mare, numai in Bucuresti, la nationalizare, fiind consemnate 63 de laboratoare. Din pacate, e greu de aflat ce au produs.
Uneori se importau şi produse din acestea de strictă necesitate, spre exmplu un sapun de Marseille, numit Pisica, produs de o firma numita. C. Ferrier.
Farmacia Vorel din Piatra Neamt producea sapun (1-1,20 lei), crema (1 leu) si pudra Adeline (0,50-1 leu), pe care le vindea in set, cu 3,60 lei sau separat.
Printre producătorii autohtoni este de amintit fabrica Legrain, infiinţată de Simion Moscovici în 1915, care producea ape de toaletă şi parfumuri în principal, dar şi unele produse de ingrijire. N-am sa insist asupra ei caci am facut in alta parte o scurta istorie a ei.
Fabrica Stella, înfiinţată în 1883, producea în primul rând săpun, lanolina, uleiuri cosmetice, pudre, dar şi ape de Colonia şi extracte pentru parfumarea batistelor. Printre produsele care se regasesc in reclame se numără gama Isis, compusă din cremă, pudră şi săpun.
S.A. Harnicul din Cluj produce un săpun medicinal impotriva mătreţii denumit Petrol, Dr. Popp, produce diverse sapunuri (Venus, cu glicerina, de floarea soarelui), pastă de dinţi şi apă de gură.
Din Târgu Mures este cunoscut un producator de creme, A. Kovács, farmacist de profesie. Singurul produs semnat de acest farmacist şi memorat de reclame este crema Maria.
Uneori se importau şi produse din acestea de strictă necesitate, spre exmplu un sapun de Marseille, numit Pisica, produs de o firma numita. C. Ferrier.
Alaturi de produsele autohtone, pătrund produse americane şi germane, dar cele frantuzeşti, desigur, sunt cele mai multe şi aveau cea mai mare căutare. Dintre cele americane ar fi de amintit produsele Hudnut, primul brand de succes din industria cosmetică americana, apărut în 1880. Din reclame reiese că s-au vandut în Romania mai ales produsele din gama Three Flowers (parfum, pudra şi crema) lansate în 1915, dar este posibil să fi fost şi altele.
 |
| Pudra Hudnut- Three Flowers, aprox. 1920 |
 |
| Produse Three Flowers |
Crema Pond’s cu siguranţă a pătruns în Romania. Ea fusese demult inventată, din 1846 şi a avut un mare succes în America sec. al XIX-lea. Pe piaţa europeanâ a pătruns relativ tarziu, după 1910, când a început o campanie tenace de promovare a cremei, folosindu-se în acest sens imaginile unor prinţese, regine, femei celebre. Însăşi regina Maria, cunoscând crema cu ocazia vizitei sale din 1923 din S.U.A, a consimţit sa-i fie folosită imaginea pentru promovarea produsului. Deşi n-am dat peste vreo reclamă a cremei, este de bănuit că şi alte femei din protipendada bucuresteană au folosit-o, urmând exemplul reginei. O alta companie americană prezentă în Romania, prin rujuri, pudre, mascara şi farduri de pleoape este Charles of de Ritz, fundată în 1919, din 1926 începănd a produce şi parfumuri.
De la firma americana Tokalon am gasit in reclame doar o crema pe bază de măsline şi smântână, la pretul de 50-60 lei, dar nu este exclus să fi fost aduse pe piată şi alte produse.
De la firma americana Tokalon am gasit in reclame doar o crema pe bază de măsline şi smântână, la pretul de 50-60 lei, dar nu este exclus să fi fost aduse pe piată şi alte produse.
 |
| Reclama la crema Tokalon |
 |
| Pudra Tokalon |
Dintre produsele germane se bucură de reclame firma Beiersdorf prin produsul său de vârf, celebra crema Nivea, lansată în 1911, bazată pe eucerin, un agent de emulsifiere descoperit în 1898 care permitea asimilarea rapidă a cremei în piele.
Desi nu prea am vazut reclame pentru produsele firmei J. G. Mouson, firma era bine cunoscuta in Romania de multa vreme si cu siguranta si-a vandut bine produsele aici. Casa Mouson a creat in 1896 pana si un parfum dedicat reginei Elisabeta, denumit Bouquet Carmen Sylva. Se găsesc multe flacoane de ape de Colonia, in special de Juchten prin targuri, semn ca produsele firmei erau apreciate, mai ales ca era o firma care a produs mult pentru clasa medie.
Este atestat si importul unor produse de intretinere austrice, printre ele pasta de dinti Kalodont al firmei Sarg's, firma veche, cunoscuta inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand se mandrea ca este furnizoare a curtii regale de la Viena.
Multe produse sunt de provenienta ungureasca, ale firmelor Baeder sau Molnar ès Moser. Sunt cunoscute din reclamele vremii pastele de dinti Baeder numite Ovenall şi Odol, dar este foarte probabil să se fi comercializat şi alte produse ale acestei firme, săpunul şi crema Caola, spre exemplu. La un moment dat, firma isi deschide o filiala si la Timisoara, n-as putea preciza cand, dar figureaza un laborator de cosmetice Baederin decretul de nationalizare din 1949.
Aceeasi firma producea si cremele Elida care s-au vandut bine în anii interbelici în ţarile limitrofe Ungariei, inclusiv in Romania, avand preţuri relativ mici, în jur de 45 de lei. Firma producea şi un parfum foarte popular în epoca Chat Noir.
În ceea ce priveste laboratoarele Molnar ès Moser, produsele lor erau foarte bine cunoscute în Romania, mai ales în Transilvania şi zonele vestice ale ţarii. Nu am gasit reclame în limba română pentru aceste produse, dar flacoanele de parfum ale acestor laboratoare sunt foarte frecvente în România în magazinele de anticariat, semn ca produsele erau foarte populare, bănuiesc ca erau şi mult mai ieftine. Firma fusese infiintata la Budapesta inca din 1889 de catre J. Molnar si J. Moser, fiind vanduta, in timpul primului razboi mondial, lui Stefan Bartha. Eau de Cologne Russe si Eau de Chypre sunt apele de Colonia cele mai cunoscute alle acestei case.
 |
| Parfum Juchten-J.G. Mouson |
Este atestat si importul unor produse de intretinere austrice, printre ele pasta de dinti Kalodont al firmei Sarg's, firma veche, cunoscuta inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand se mandrea ca este furnizoare a curtii regale de la Viena.
Multe produse sunt de provenienta ungureasca, ale firmelor Baeder sau Molnar ès Moser. Sunt cunoscute din reclamele vremii pastele de dinti Baeder numite Ovenall şi Odol, dar este foarte probabil să se fi comercializat şi alte produse ale acestei firme, săpunul şi crema Caola, spre exemplu. La un moment dat, firma isi deschide o filiala si la Timisoara, n-as putea preciza cand, dar figureaza un laborator de cosmetice Baederin decretul de nationalizare din 1949.
Aceeasi firma producea si cremele Elida care s-au vandut bine în anii interbelici în ţarile limitrofe Ungariei, inclusiv in Romania, avand preţuri relativ mici, în jur de 45 de lei. Firma producea şi un parfum foarte popular în epoca Chat Noir.
În ceea ce priveste laboratoarele Molnar ès Moser, produsele lor erau foarte bine cunoscute în Romania, mai ales în Transilvania şi zonele vestice ale ţarii. Nu am gasit reclame în limba română pentru aceste produse, dar flacoanele de parfum ale acestor laboratoare sunt foarte frecvente în România în magazinele de anticariat, semn ca produsele erau foarte populare, bănuiesc ca erau şi mult mai ieftine. Firma fusese infiintata la Budapesta inca din 1889 de catre J. Molnar si J. Moser, fiind vanduta, in timpul primului razboi mondial, lui Stefan Bartha. Eau de Cologne Russe si Eau de Chypre sunt apele de Colonia cele mai cunoscute alle acestei case.
 |
| Produse Molnar es Moser |
Adesea prin târguri gaseşti sticle de parfum cu marca Koszteliz. Kalman Kostelitz este numele unui întreprinzător din Budapesta care deţinea si o drogherie proprie.
 |
| Flacon Kosztelitz |
Tot printre produsele populare, de aceasta data regăsite şi în reclamele vremii, se numară cele ale firmei Lady parfumerie, parfumul si pudra Chat Noir, denumite asa dupa numele unui celebru cabaret parizian din Montmarte. Parfumul a aparut în 1920, dar a fost foarte longeviv, fiind comercializat şi in anii 50 ‘. Banuiesc ca s-a produs şi sub licenţă, altfel nu pot sa-mi explic de ce acest parfum apare şi în catalogul de produse al altor firme.
Dar micul Paris are o mare slabiciune pentru produsele de lux, venite de la Paris. Galeriile Lafayette din Bucureşti (ulterior magazinul Victoria) , cu un număr de vreo 70 de raioane în care se găseau cele mai diferite tipuri de produse, pretindeau ca sunt aprovizionate săptămânal de la filiala cu acelaşi nume de la Paris.
Sunt cateva case de parfumuri care apar mai frecvent în reclame : Bourjois, Coty, Worth şi L. T. Piver. Casa Bourjois deja avea un renume internaţional căci era fondată încă din 1853. Fondatorul ei a fost un actor, Joseph Albert Pousin care, initial, si-a propus să producă cosmeticale necesare actorilor de pe scenă, dar ulterior şi-a reorientat producţia . Cel mai poular parfum al casei a fost Soir de Paris, care a avut şi un nume englezesc, Evening in Paris. Parfumul a fost creat în 1928 de Ernest Beaux şi a avut o istorie lunga şi zbuciumată, nescapand de reformulări. Cum era de aşteptat, şi micul Paris s-a parfumat cu acest celebru parfum de seara.
Din reclame reiese că s-ar fi găasit prin magazine şi parfumerii şi Printemps de Paris, un parfum care, însă, a ramas destul de obscur şi care constituie azi o raritate. Pretul parfumului este cam piperat, 330 de lei varianta mare, 200 de lei varianta obisnuita si 60 de lei flaconul de poseta.
Atestat prin reclame este si Mon Parfum al casei Bourjois, care incepe a se produce din 1919. Cu ocazia Craciunului se lansau editii limitate, ambalate in haine de sarbatoare.
O alta casa consacrată, foarte bine cotată în anii interbelici, a fost L. T. Piver. Printre parfumurile cele mai cunoscute ale casei se numarau Azurea (1901), Floramye (1903), Trefle Incarnant (1903) şi Pompeia (1907). Erau parfumuri lansate toate la inceputul secolului, dar care se mai produceau încă tocmai pentru că erau foarte apreciate. Parfumurile aveau şi pudra corespunzatoare.
 |
| Parfum Floramye |
 |
| Parfum Pompeia |
 |
| Pudra Pompeia |
 |
| Pudra Azurea |
 |
| Pudra Floramye |
De la casa Worth vin in Romania primul parfum al casei, creat in 1924, Dans la nuit, si un parfum foarte iubit in epoca Je reviens, creat in 1932.
 |
| Parfum Dans la Nuit |
 |
| Parfum Dans la Nuit |
 |
| Parfum Je reviens |
De la Rigaud Parfums se aduce parfumul Un Air Embaumee, creat in 1915.
Lista produselor Coty este cea mai lunga, printre parfumuri regăsindu-se Apa de Colonia (500 lei litrul), L'Aimant, L'Origan, Emeraude, Paris, Chypre, Ambre Antique. Pudra Coty (110-130 de lei) si crema (130 de lei) erau şi ele printre produsele favorite ale doamnelor din inalta societate. Cu siguranţă erau şi alte parfumuri franţuzeşti pe piaţă, dar, probabil, nu am dat eu peste reclamele lor.
 |
| Parfum Un Air Embaumee |
Lista produselor Coty este cea mai lunga, printre parfumuri regăsindu-se Apa de Colonia (500 lei litrul), L'Aimant, L'Origan, Emeraude, Paris, Chypre, Ambre Antique. Pudra Coty (110-130 de lei) si crema (130 de lei) erau şi ele printre produsele favorite ale doamnelor din inalta societate. Cu siguranţă erau şi alte parfumuri franţuzeşti pe piaţă, dar, probabil, nu am dat eu peste reclamele lor.
 |
| Parfum Emeraude |
 |
| Pudra Emeraude |
 |
| Pudra Vilchery |
Printre produsele care pretind că îşi au originea tot la Paris se numară cele ale firmelor Ch. Dupré, Nortier si Ravel. Am îndoieli că este asa, căci nu reusesc să găsesc nicio urmă care să ducă la Paris şi nici artefacte vintage care să facă dovada ca ele au fost produse de circulaţie europeană. Ambele firme, desi au reclame la cateva parfumuri, ramân obscure. Pentru Nortier sunt atestate de reclame doua produse : apele de Colonia Extase şi Vieux Temps, iar pentru Ch. Dupré Fleur de Tabac, Bouquet d’Origan şi Bouquet de Chypre. Unele ape de Colonia Dupre aveau si produse adiacente (creme, pudre, sapun). O cercetare atenta pe lista laboratoarelor cosmetice nationalizate in 1949, m-a dus la descoperirea laboratorului Nortier, deci era romanesc si apartinea unui inginer chimist pe nume A. Pascal.
Înseşi numele acestor parfumuri aduc aminte de nume de parfumuri ale unor case binecunoscute în epocă. Spre exemplu, exista un parfum nimit Fleur de Tabac al casei Chérigan, lansat în 1929. Mă tem că este o situaţie similară cu cea a casei Legrain, care a inaugurat o reteta de succes: dubla inregistrare a firmei la Bucureşti şi Paris pentru a se crea impresia unei firme franţuzeşti şi folosirea pentru parfumuri a unor nume care semanau cu cele ale marilor case de parfumuri.
Firma Ravel se lauda cu o serie intreaga de ape de Colonia: Bolero, Caucase, Lilas, Matin Bleu, Rival, Fleurs de Mai, Brise Fleuri, Chouky. Toate sunt, insa, produse obscure, cu siguranta sunt tot indigene. Singura sticla depistata este una , probabil chiar cea de Bolero, jedecand dupa modul in care este desenata in reclama.
Dr. Lehman, pretins doctor de la Paris, isi facea reclama pentru gama de produse A la Sirene: Crema (1,50 lei), sapun (1,50 leo), pudra (2-3 lei). Judecand dupa preturi, insa, trebuie sa fie tot produse autohtone.
Firma Ravel se lauda cu o serie intreaga de ape de Colonia: Bolero, Caucase, Lilas, Matin Bleu, Rival, Fleurs de Mai, Brise Fleuri, Chouky. Toate sunt, insa, produse obscure, cu siguranta sunt tot indigene. Singura sticla depistata este una , probabil chiar cea de Bolero, jedecand dupa modul in care este desenata in reclama.
 |
| Sticla inscriptionata Ravel |
Dr. Lehman, pretins doctor de la Paris, isi facea reclama pentru gama de produse A la Sirene: Crema (1,50 lei), sapun (1,50 leo), pudra (2-3 lei). Judecand dupa preturi, insa, trebuie sa fie tot produse autohtone.
În afară de aceste mărci întâlnite în presa vremii, am gasit în magazinele anticarilor produse ale unei firme care-mi este necunoscută şi care, şi ea, are un nume franţuzesc : d‘Argy. Unul dintre produsele firmei a fost Diavolo, bănuiesc că este o apa de Colonia, dar nu este unicul. Deţin şi eu un flacon mare, inscripţionat cu această marcă pe buşonul de bachelită, dar şi pe sticlă, dar care nu mai păstrează eticheta produsului. Este probabil să fie o sticlă de drogherie care nici să nu fi avut etichetă, căci gura sticlei era sigilată cu un dop care, in timp, a făcut corp comun cu sticla, iar sticla nu pare a fi fost folosită vreodată.
 |
| Flacon cu marca D'Argy |
 |
Flacon d'Argy-Diavolo
Pretins frantruzesti, dar ma indoiesc ca este asa, sunt si rujurile Marelia.
 Nota: O groaza de reclame, de unde am luat si eu unele care mi-au fost de folos, se gasesc pe: |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.