Vetiver- Lorenzo Villoresi

Vetiver-ul (Vetiveria zizanoides) este o iarba banala, originara din India si Indonezia, din ai carei rizomi, insa, trecuti prin procesul de distalare, se obtine un ulei esential cu proprietati parfumante foarte des folosit in parfumerie ca baza , mai ales la parfumurile destinate barbatilor. Adesea mari case de parfumuri (Carven, Creed, Miller Haris, Annick Goutal, Guerlain, Etro, Serge Lutens, spre a da doar cateva exemple) au creat compozitii soliflore pe tema vetiver, asa cum o face si Villoresi in acest parfum datat 1994.
As zice ca acest parfum este  strict « pour les connaisseurs » caci este oarecum dificil sa te apropii de el, sa-l intelegi si sa-l apreciezi daca nu esti un fan vetiver si daca nu  ai posibilitatea sa-l compari cu alte compozitii care-l trateaza din aceeasi perspectiva soliflora. Eu m-am tinut departe de aceste parfumuri dupa ce am incercat vreo doua  care mi-au fost indeajuns ca sa-mi dau seama ca nu se va naste o dragoste mare intre mine si vetiver. Dar, daca tot am avut esantionul parfumului lui Villoresi, nu mi-am putut refuza o experienta olfactiva. Partea proasta este ca, desi am o colectie de uleiuri esentiale maricica, imi lipseste din colectie vetiverul. Ar fi fost important sa-l am, ca sa pot intelege mai bine compozitia, modul in care s-a jucat Villoresi cu materia prima vedeta. Am probat parfumul de mai multe ori si pe mana si pe o bulina demachianta din bumbac, de fiecare data mi-a parut altfel. E cumplit de greu de povestit despre vetiverul asta. Primul contact cu parfumul nu mi s-a parut dezagreabil. Lavanda si bergamota se amestecau cu o nota medicamentoasa. Credeam ca m-am intalnit cu un elixir miraculos care ar putea sa-mi curete caile respiratorii de nicotina si gudron (le cam fumez). Ulterior a aparut un miros groaznic, brutal, amar ca fierea, uscat, ceva intre pamant si scorbura de copac, nu stiu sa-l definesc prea bine, suprapus, in continuare, de ingrediente farmaceutice.

Undeva mai era un miros firav de coaja de portocala. Coaja asta era singurul lucru placut. Terifianta imagine. Parfum de salbatici, mi-am zis ! Doar o bestie poate purta asa ceva ! Dar se intampla o minune:  mirosul dezagreabil dispare, ramane cel medicamentos peste care se suprapun niste telina si neroli si parfumul intra intr-o alta faza,  sa-i zicem monahala. Este auster, sobru, dar uman. Ba cred ca are si prestanta si eleganta ! Afiseaza insa o raceala descurajanta. Dar iata ca apare, timid, niste santal. Dupa 30-35 de minute de la acel miros odios demn de un om al cavernelor, se instaleaza un miros reconfortant, caldut care imbina vetiverul cu santalul si moscul. Il poarta un barbat rasat, cu aer aristocratic, dar cu care poti sa socializezi. 

Nu stiu daca vetiver-ul lui Villoresi este mai bun decat al altora, dar, cu siguranta, te poti imprieteni cu el. Desigur, nu am pretentia ca am ajuns la performanta de a depista si simti toate ingredientele parfumului.

Concluzii :

1. notele de varf sunt inselatoare

2. vetiverul nu e chiar de lepadat

3.parfumurile lui Villoresi sunt uneori versatile, trebuiesc indelung probate

Numele parfumului: Vetiver

Casa: Lorenzo Villoresi

Concentratie: EDT

An de aparitie: 1994

Creator: Lorenzo Villoresi

Gen: masculin

Descriere oficiala:

note de varf: lemn de trandafir, bergamota, lavanda, galbanum, menta, portocala amara

note de fond: neroli, salvie, telina, nucsoara

note finale: vetiver, mosc, santal, licheni, patchouli

Aprecieri personale

Intensitate: medie

Persistenta: peste medie

Flacon:cel obisnuit, hexagonal in sectiune, de culoare albastra

Evaluare: 7/10