Sunt multi care au iubit acest parfum. El a fost lansat
in 1947, fiind creat de Francis Fabron, pe care il apreciez in chip special
pentru minunatul L’Air du temps de la Nina Ricci.
Nu stiu cum mirosea varianta initiala, ceea ce am miroit eu este o varianta moderna, post 1995, pe care scrie parfum de toilette. Mirosindu-l mi-am dat seama ca este un parfum din memoria mea olfactiva, deci l-a purtat cineva din preajma mea. Este extraordinar de concentrat, naucitor as spune, un chypre aldehidic foarte dificil. Lumea il compara cu Chanel no. 5, dar nu prea seamana. Chanel este mult mai abstract. Ca stil seamana, avand aceeasi artilerie grea de aldehide, dar nu si ca miros. Nu reusesc sa depistez decat o parte din notele parfumului. Cel mai tare ma intriga nota de liliac care nu exista. Eu, ca toata lumea de altfel, simt ca parfumul este dominat de violeta. O simt chiar de la inceput cand este coplesita de aldehide si amestecata cu citrice. Debutul este foarte opulent, dens si apasator, cu un siaj pe masura. As zice ca este si cam aspru. In secundar se simte si coriandrul. In notele de mijloc este enorm de mult iris care face parfumul foarte uscat si pudrat. Trandafirul se simte foarte putin, in schimb ylang ylangul se simte din plin. Parfumul, inca din notele de mijloc, are o nota animalica, dar nu este foarte pronuntata si nici deranjanta. Prima ora de purtare este cam problematica si mie imi cam da dureri de cap, ulterior este mai usor, dar tot dificil ramane, caci este plin de aldehide si foarte dens. Finalul este mai prietenos si ai cuminte, mixand benzoinul cu boabele de tonka si balsamul de Peru. Spre final, e chiar foarte puternic balsamul de Peru. Este si destul de dulce, dar dulceata nu e problema lui cea mai mare. Este complex, facut cu sarg, dar este nascut in alta epoca si poarta amprenta ei. Azi i-au cam pierit nurii. Fara indoiala, este un parfum de seara si de vreme rece. Daca poti purta Chanel no. 5 si Habanita, cu siguranta il poti purta si pe Le Dix, mai cu seama daca iti place violeta pudrata. Imaginea de sus este chiar a parfumului aici in discutie.
Nu stiu cum mirosea varianta initiala, ceea ce am miroit eu este o varianta moderna, post 1995, pe care scrie parfum de toilette. Mirosindu-l mi-am dat seama ca este un parfum din memoria mea olfactiva, deci l-a purtat cineva din preajma mea. Este extraordinar de concentrat, naucitor as spune, un chypre aldehidic foarte dificil. Lumea il compara cu Chanel no. 5, dar nu prea seamana. Chanel este mult mai abstract. Ca stil seamana, avand aceeasi artilerie grea de aldehide, dar nu si ca miros. Nu reusesc sa depistez decat o parte din notele parfumului. Cel mai tare ma intriga nota de liliac care nu exista. Eu, ca toata lumea de altfel, simt ca parfumul este dominat de violeta. O simt chiar de la inceput cand este coplesita de aldehide si amestecata cu citrice. Debutul este foarte opulent, dens si apasator, cu un siaj pe masura. As zice ca este si cam aspru. In secundar se simte si coriandrul. In notele de mijloc este enorm de mult iris care face parfumul foarte uscat si pudrat. Trandafirul se simte foarte putin, in schimb ylang ylangul se simte din plin. Parfumul, inca din notele de mijloc, are o nota animalica, dar nu este foarte pronuntata si nici deranjanta. Prima ora de purtare este cam problematica si mie imi cam da dureri de cap, ulterior este mai usor, dar tot dificil ramane, caci este plin de aldehide si foarte dens. Finalul este mai prietenos si ai cuminte, mixand benzoinul cu boabele de tonka si balsamul de Peru. Spre final, e chiar foarte puternic balsamul de Peru. Este si destul de dulce, dar dulceata nu e problema lui cea mai mare. Este complex, facut cu sarg, dar este nascut in alta epoca si poarta amprenta ei. Azi i-au cam pierit nurii. Fara indoiala, este un parfum de seara si de vreme rece. Daca poti purta Chanel no. 5 si Habanita, cu siguranta il poti purta si pe Le Dix, mai cu seama daca iti place violeta pudrata. Imaginea de sus este chiar a parfumului aici in discutie.
Numele parfumului: Le Dix
Casa: Christobal
Balenciaga
Concentratie: parfum
An de aparitie: 1947
Creator: Francis
Fabron
Gen: feminin
Descriere oficiala:
note de varf: aldehide, piersica, coriandru, bergamota,
lamaie
note de mijloc: liliac, iris, iasomie, ylang ylang, trandafir
note finale: santal, boabe de toka, vanilie, zibeta,
benzoin, balsam de Peru, mosc
Aprecieri personale
Intensitate: opulent, cu siaj consistent
Persistenta: peste 6 ore
Flacon: de culoare neagra
Evaluare : 7/10
Mie imi plac parfumurile aldehidice,gen Balenciaga,eu am un Le dix dar de nisa,cu capac de sticla,ESTE UN PARFUM CU PERSONALITATE,ALTCEVA DECAT CELE COMERCIALIZATE LA NOI.
RăspundețiȘtergere