Eugenie-Rance 1795

Eugenie, creat de Jeanne Sandra Rance in 2006, evoca o imparateasa a Frantei,  de origine spaniola, sotia lui Napoleon al III-lea.

Pauline- Rance 1795

In 1807 Francois Rance a facut un parfum special pentru Pauline Bonaparte, sora lui Napoleon, o femeie mondena ale carei infidelitati conjugale si aventuri au fost adesea subiect de barfa la Paris, altfel o femeie vesela, plina de viata. In 2011, casa Rance a scos pentru Colectia Imperiala un parfum cu acelasi nume. Parfumul este unul dintre cele mai ciudate, fapt pentru care iti ramane in memoria olfactiva multa vreme.

Josephine- Rance 1795

Parfumul este o creatie moderna, aparuta in 2005, semnata de Jeanne Sandra Rance, care face parte din Collection Imperiale, colectie care evoca personaje din perioada imperiului. Povestea lansata de casa Rance spune ca au existat doua parfumuri create in exclusivitate pentru cuplul imperial Napoleon-Josephine , iar parfumul acesta ar fi fost recreat dupa o reteta veche de 200 de ani. Desigur ca povestea (ca orice poveste de marketing) este greu de crezut caci este un parfum croit dupa gustul modern.

Liaisons dangereuses-By Kilian

Cateva dintre parfumurile seriei L’Oeuvre Noir de la By Kilian ma fac sa cred ca numele mai potrivit ar fi fost Les fleurs du mal. E cazul lui Liaisons Dangereuses, semnat, ca cele mai multe dintre parfumurile casei, de Calice Becker.

Sweet Redemption, the End- By Kilian

Parfumul , semnat de Calice Becker si aparut in 2011, este ultimul din seria L’Oeuvre Noir. Lista componentelor parfumului iti atrage atentia si te face curios. Te astepti la un parfum care porneste de la vraja, dorinta si pacat si ajunge la purificare si sfintenie.

Love and Tears- By Kilian

Ma surprinde acest parfum cu nume dramatic pentru ca nu recunosc in el rafinamentul altor parfumuri create de Calice Becker si pentru ca este un parfum  atipic pentru casa By Kilian, care imi parea mai inovativa si adaptata gustului modern.

A la Nuit- Serge Lutens

Chelsea Flowers-Bond no.9

Ambre Sultan- Serge Lutens

Musc Ravageur- Editions de parfums Frederic Malle

Parfumul lui Maurice Roucel, aparut la Editions Frederic Malle in 2000, este, cred, cel mai bun parfum al carierei sale. Nu cred ca i s-ar putea gasi un nume mai potrivit acestui parfum decat cel pe care il are. El chiar este un parfum devastator, plin de poezie, de o tandrete rara, de o frumusete paradisiaca, cu siguranta opera de arta in parfumerie.

Une Rose-Edition de Parfums Frederic Mall

Une Rose, aparut in 2003 la Editions de Parfums Frederic Malle, este creatia lui Edouard Flechier, parfumierul care a creat celebrul Poison al casei Dior. Trandafirul de Damasc apare in foarte multe parfumuri, dar foarte rar tratat monografic cum se intampla de aceasta data. Nu sunt o fana a trandafirului, dar nici nu imi displace in compozitii parfumate. Totusi, ma indoiesc ca as putea purta vreodata un parfum soliflor de trandafir.

Hamptons- Bond no.9

The Hamptons se afla situat in Long Island, pe malul oceanului, si este locul preferat de retragere in weekend a new-york-ezilor, multi dintre ei avand aici proprietati. Parfumul cu acelasi nume, creat de Rene Morgenthaler in 2005, este un parfum suav si subtil, cu miros de vacanta, pregnant acvatic.

Washington Square-Bond no.9

Nu stiu de ce dar parfumurile Bond no.9 nu m-au ispitit niciodata. Chiar nu am incercat niciunul desi as fi avut ocazia. Banuiesc ca ar putea fi doua cauze: reticenta mea fata de parfumurile americane si flacoanele foarte socant colorate care imi sugerau ceva foarte modern si nonconformist, mai degraba un exercitiu olfactiv decat un parfum.

Love, don’t be shy-By Kilian

Parfumul, creat de o parfumiera de success, Calice Becker si inclus in seria L’Oeuvre Noir, incepe pasnic cu neroli si citrice si este, la prima vedere, foarte inocent.

Aqua Universalis Forte-Maison Francis Kurdjian

Aceasta creatie a lui Francis Kurkdjian este unul dintre cele mai puternice si longevive fresh-uri din cate cunosc. Francis are un talent aparte: acela de a gasi niste combinatii simple, dar absolut geniale. Are o serie de parfumuri cu caracter minimalist, dar care sunt extraordinare, asa cum este si aceasta.

Black Jade- Lubin

Casa Lubin, ca si alte case vechi de parfumuri din Franta, are orgoliul pe care ti-l da vechimea, invoca adesea aceasta vechime si, nemaifiind o casa regala in Franta pe care sa o deserveasca, face adesea apel la istoria trecuta a Frantei, parca incercand se reinoiasca legaturile ei cu regalitatea si vremurile ei de glorie. In  2011 a lansat un parfum numit Black Jade caruia i-a construit o poveste fabuloasa care sa-i asigure succesul.

Gin Fizz-Lubin

In 2009 casa Lubin a reorchestrat un parfum  mai vechi al casei, creat in 1955 de catre Henri Giboulet. Parfumul, numit Gin Fizz, ii fusese dedicat un actrite frumoase, devenita ulterior printesa de Monaco, Grace Patricia Kelly, fiind un parfum care voia sa redea atmosfera unor cluburi mondene pariziene unde se asculta jazz in anii 60 si se bea un long drink.

Dahlia Noir/EDP-Givenchy

Iubesc parfumurile Givenchy, desigur nu pe toate, dar am capatat asa o incredere in parfumurile ei incat nu-mi pot imagina ca s-ar putea compromite cu capsunici si zmeurici roz bombon. In 2011, casa a scos varianta EDP a parfumului Dahlia Noir. Desigur am putea discuta conotatiile morbide ale numelui, dar din reclama oficiala a parfumului, din clipul de lansare, am inteles care era logica. Dahlia noir era o floare imaginara, cu un parfum sa-i zicem letal, potrivit unei femei fatale. Imaginea aleasa de casa Givenchy ca sa ilustreze parfumul este Eva Green care, desi nu este o femeie urata de felul ei, arata in clip ca o femeie nebuna si iresponsabila, scapata de la balamuc. Nefardata, malnutrita, cu obrajii supti si mai palida decat o stafie, este chiar potrivita pentru un horror si numai chip de femeie fatala nu are. Nu zic ca o femeie fatala nu trebuie sa aiba putina otrava in privire si trup de serpoaica, dar prestatia  Evei Green  dictata, desigur, de o scenografie idioata, de un machiaj neinspirat, nu are cum sa ne induca ideea de femme fatale. Asa se face ca trebuie sa uiti clipul publicitar daca ai de gand sa cumperi parfumul. Sau, mai bine, sa nu-l vezi. Sticla parfumului sa zicem ca ar fi adecvata temei. Are un design modern, este rectangulara, din cristal transparent, care lasa sa se vada o licoare roz, cu un buson elegant, asortat la culoarea florii imaginare, adica negru. Contrastul asta intre doua culori cu conotatii de bine si rau, imi aduce aminte, inevitabil, de cunoscutul parfum al aceleeasi case, Angel ou Demon. Banuiesc ca, in mare, se marseaza si aici pe aceeasi idee de frumusete demoniaca. (Eu am ales pentru ilustrarea parfumului o fiara mult mai frumoasa: Hedy Lamarr)

Hedy Lamarr 

Parfumul acum. Inceputul , notele de varf, sunt superbe, dense, opulente. Un miros de citrice (mandarina) foarte bine mixat cu piper roz si un miros floral dulce. Otrava curata ai spune, demna de o femeie fatala. Se simte bine trandafirul, e un accent pe el, dar si un vag miros fructat, de caisa parguita bine. Compozitia e asa omogena si frumoasa incat chiar ai, pentru cateva clipe, impresia ca este o floare reala, pe care nu ai avut sansa sa o mirosi. Deci totul e dens, puternic, cremos pana la onctuos. Dupa nu mai mult de 10 minute, mirosul asta floral se atenueaza sensibil, ii dispare din  dulceata si ai impresia ca parfumul s-a transformat intr-o crema sau un lapte corp. Eu am avut aceeasi impresie pe care mi-o dadea crema Niveea pe vremuri, cand avea mirosul ei tipic, de care chiar imi este dor. Deci un miros de produs de ingrijire, foarte confortabil altfel din punct de vedere olfactiv : floral, dar neatribuibil unei flori, usor amarui, cu un vag miros de migdale. Desigur ca ti se pare ciudata aceasta schimbare, dar te gandesti ca s-o fi imblanzit fiara aceea de femeie fatala si isi prezinta fata ei umana, poate chiar devine angelica inainte de a deveni senzuala, asa cum ne promitea publicitatea parfumului. Dupa vreo 20 de minute, dispare si produsul de ingrijire corporala si, desigur, te astepti la partea senzuala a parfumului desi e cam devreme, dar, cine stie ?- te gandesti- o fi fiara grabita. Pentru cateva clipe se simte destul de bine un miros de patchouli, care incepe sa-ti starneasca imaginatia si simturile, dar el moare si se instaleaza un fel de pacla mirositoare (frumos denumita de unii a fi val misterios), care contine un miros rezidual floral, un foarte vag miros de radacina de iris si o urma de patchouli si vanilie. Si pacla asta tine pana la sfarsitul parfumului. Santalul nu se simte nici macar o clipa, lipseste cu desavarsire,desi este mentionat ca ingredient al notelor de baza. Stai, mirosi si nu iti vine sa crezi. Constructia toata a parfumului este in dezechilibru. Notele de varf cu cele de fond tin, in total,  20 de minute, apoi, pana se completeaza vreo 2 ore si ceva, este pacla asta vag mirositoare, obtinuta, probabil, din spalarea eprubetelor de uleiuri esentiale. Stai si te simti ca un imbecil pacalit la alba-neagra. Adica si Givenchy ne trage tepe ? Ne-a taiat pana si vanilia de la final (i-as zice vanilia saracului), li s-or fi terminat boabele de tonka ? Deci iata ca se intampla si la case mari. De la sublim si pana la ridicol nu este decat un singur pas !

Numele parfumului: Dahlia Noir

Casa: Givenchy

Concentratie: EDP

An de aparitie: 2011

Creator:

Categorie olfactiva: floral

Gen: feminin

Descriere oficiala:

note de varf: mandarina, piper roz, mimoza

note de fond: trandafir, iris, patchouli

note finale: santal, boabe de tonka

Aprecieri personale

Intensitate: initial opulent, ulterior foarte discret

Persistenta: putin peste 2 ore

Flacon: vezi textul

Evaluare: 4/10

Myrrhe Ardente- Annick Goutal

Myrrhe Ardente, creat in 2007, face parte din seria Les Orientalistes a casei Annick Goutal. Parfumul merge pe cai deja de multi batatorite, incercand o combinatie de rasini cu note lemnoase.

Poeme-Lancome

Eram la Paris si in 1990 si in 1995 cand au fost lansate Tresor, respectiv Poeme ale casei Lancome. Pentru Poeme, prima mea impresie a fost aceea de parfum coplesitor, imposibil de purtat. E drept ca nu am scapat din niciun magazin de parfumerie neparfumata cu Poeme si mi s-a parut agresiva tare campania publicitara. In cei 15 ani trecuti l-am mai probat de cateva ori , dar tot nu l-am cumparat.  Neasteptat, asa din senin, a inceput sa-mi placa, chestie care mi s-a parut ciudata tare.

Bois Farine-L'Artisan Parfumeur

Bois Farine , creat de Jean-Claude Elena in 2003, este un fel de stramos al lui Infusion d’Iris al casei Prada, amandoua avand ca subiect de interes irisul, o planta emblematica pentru parfumeria italiana. Jean-Claude Elena a facut precizarea ca parfumul sau a fost inspirat de un arbore endemic din flora I. Reunion, considerat de localnici a fi magic,  ale carui flori au un miros pudrat.

Dzing!- L'Artisan Parfumeur

Am citit multe despre Dzing-ul casei L’Artisan Parfumeur si chiar am fost frustrata ca nu cunosc acest parfum. Creat in 1999 de catre Olivia Giacobetti, el a fost prezentat destul de sumar ca fiind imaginea olfactiva a unui spectacol de circ cu tot ceea ce presupune un astfel de spectacol: dresori si animale dresate, acrobati, clowni, public , momente de suspans, veselie, aplauze etc. Pornind de la aceasta descriere incitanta, foarte multe bloguri ale pasionatilor de parfum au facut recenzii acestui parfum,  ajungand sa creeze o imagine de-a dreptul fabuloasa parfumului, care parea a fi o adevarata opera de arta si care ar fi gasit corespondentul olfactiv pentru a descrie perfect un spectacol de circ si emotiile presupuse de el, ale actorilor (oameni sau animale) si ale publicului.