Desi Maison Elysée are de cativa ani produsele Amouage, le-am ocolit cu incapatanare, detest parfumurile cu ambalaje ostentative, ma tem ca vor sa ma momeasca cu forme lipsite de fond, in plus imi era teama ca aceste sticlute de lux ar putea sa contina parfumuri grele, croite dupa gusturi orientale.
Nu cred ca voi cumpara vreodata parfumurile lui Martin Micallef, sticlele alea cu parfum continand pulbere de aur, platina sau argint, incastrate cu pietre mai mult sau mai putin pretioase, ma lasa rece, nici macar curiozitatea nu mi-o starnesc. Prea seamana cu un pom de Craciun : sclipitor, doldora de globuri si poleiala, dar cu prea putine cadouri sub el. Desigur ca nu-mi este indiferent ambalajul parfumului, dar imi este suficient daca el rezoneza cu continutul, exista o decenta in toate.
La Amouage Gold Women am ajuns indirect: de mai bine de 15 ani incerc sa-mi regasesc dragostea copilariei mele, parfumul Arpège al casei Lanvin. Era parfumul mamei mele, il folosea cu parcimonie caci nu il gasea usor, mai mult l-am folosit eu, pe ascuns, desigur. De cate ori aveam ocazia, mai furam o picatura din licoarea aia minunata. Il iubeam la nebunie, era intr-o sticla fara atomizor, cu dop din sticla si, doar ridicand putin dopul, mireasma lui ma invada si ma innebunea. In anii 90, parfumul a trecut printr-o reformulare drastica, iar varianta actuala este mai mult decat dizgratioasa, un parfum extrem de greu, insuportabil. Tot sperand sa regasesc mirosul copilariei si vazand ca multe din componentele lui Arpège se regasesc si in Amouage Gold, m-am decis sa-l probez pe acesta din urma cu ocazia unei vizite la Maison Elysée. Vanzatoarea a fost foarte amabila si chiar mi-a dat un esantion ca sa-l testez in tihna, acasa. Asteptarile mele erau mari, chestie fireasca de vreme ce tatal parfumului era cunoscutul Guy Robert, a carui cariera numara cateva parfumuri devenite puncte de reper ale parfumeriei : Calèche (1960) si Equipage (1970), pentru casa Hermès, Dioressence (1979), pentru casa Dior, Madam Rochas (1960), pentru casa Rochas. In plus, este stiut faptul ca parfumul Amouage Gold Women a fost un parfum fara limita de buget, Guy Robert primind de la sultanul Omanului carte blanche, fapt ce i-a permis folosirea celor mai pretioase ingrediente: labdanum, tamaie de Dhofar, smirna si multe altele (numarul total al ingredientelor ajunge la 120), Omanul fiind situat in, vorba lui Herodot, « Arabia cea frumos mirositoare ».
Primul puf din Amouage Gold a fost o surpriza. Parfumul nu are nimic arabesc, niste note florale, proaspete, lejere, date de lacramioare, totul promite un parfum fin, elegant, foarte feminin, care se inscrie pe linia clasica frantuzeasca. Deschiderea parfumului a fost asemanata cu un vals vienez . Ideea nu e rea, poate fi brevetata. Parfumul ramane usor ca un fulg de zapada o buna bucata de vreme, poate chiar o ora. Il simti cum te invaluie ca o crema usoara. Ulterior incepe sa evolueze neasteptat, capata o amploare fantastica care te copleseste, e ca o caracatita din bratele careia nu te mai poti elibera. Parfumul incepe sa semene cand cu Calèche, cand cu Chanel 5, ba parca, putin, si cu Arpège. A devenit mult mai greu, jasomia iti fura tot oxigenul, te invadeaza. Notele de mijloc sunt foarte opulente, iti aduc aminte de Chanel nr. 5, parfum cu care eu nu m-am inteles niciodata pentru ca imi da dureri de cap. Abia dupa cateva ore parfumul se mai imblanzeste, redevine o crema tandra si agreabila. Avand o longevitate incredibila, il mai simti si dupa 12 ore de la aplicare.
La general vorbind acum, parfumul lui Guy Robert, desi foarte frumos, imi da senzatia de deja vu, este ca un fel de restrospectiva sau istorie a parfumului celei de-a doua jumatati a sec. al XX-lea. El reitereaza parfumuri legendare, motiv pentru care are, cu exceptia notelor de varf, pe tot parcursul evolutiei sale are o caracteristica retro. Daca ar fi sa caut o imagine pentru parfumul Gold, m-as opri la la Sophia Loren intr-o perioada de splendoare.
Numele parfumului : Gold/Women
Casa : Amouage
Concentratie : EDP
An de aparitie :1983
Creator : Guy Robert
Categorie olfactiva: floral
Gen: feminin
Descriere oficiala
note de varf: labdanum, lacramioara, tamaie
note de fond : smirna, iris, iasomie
note finale : ambra gri, civeta, mosc, cedru si santal
Evaluare: 6/10
Evaluare: 6/10
Sunt f f frumoase parfumurile lui Martine Micallef, chiar daca ambalajul e facut pt gustul arabilor. Te sfatuiesc sa le testezi si cred ca iti vor placea mult. Ananda, Mon Parfum, toata linia La Vanille, Rouge no 2, toate sunt sp,endide, placute, feminine si armonioase. Este nisa care imi place cel mai mult, nu lanseaza tampenii inchipuite sau experimente ci parfumuri facute ca la carte.
RăspundețiȘtergereAm probat vreo 3 Micallef, Ananda printre ele, dar n-am avut esantioane ca sa le fac recenzie. Am multe parfumuri necunoscute, chiar branduri intregi. In parfumerii eu nu inteleg nimic din parfumuri pentru ca sunt tentata sa probez prea multe daca tot am facut drumul. Acolo fac doar o selectie cu ce ar fi cat de cat tentant. Pana am cumparat Purdistance I am facut vreo 4 drumuri la Maison Elysee. Pana la urma, s-a indurat fata aia de mine si mi-a decantat putin intr-o sticluta si abia atunci m-am lamurit despre ce este vorba. Parfumuri care costa peste 500 de lei nu mai cumpar decat dupa ce sunt sigura ca-mi plac caci am luat 3 tepe memorabile (pe langa multe altele mai mici) si m-am lecuit de cumparaturi grabite. E timp, incet, incet, vine si vremea brandurilor pe care nu le cunosc. Mai cumpar un esantion, mai schimb. Nu-mi place deloc magazinul Madison , are cei mai neprietenosi asistenti de vanzare, drept pentru care brandurile de acolo nu le prea cunosc. Doar cu Alexandru am avut o relatie buna, dar vad ca a disparut din peisaj. Nu stiu cine ii instruieste, dar sunt penibili. Ultima oara era un tanar necunoscut care pulveriza parfumul de la distanta de 1 cm, nu cumva sa mearga o particula in eter si sa saraceasca casa Madison. Sunt si de o calicie fara seaman. Cumperi de 5-6 milioane si nu iti dau nici macar un esantion, de parca astea nu-s facute ca sa-si promoveze produsele si sa le mearga si lor bine. De cate ori am cumparat din Franta , am primit enorm de multe esantioane si de parfumuri si de creme si de fond de ten. La Milano, la fel. Am luat de la Mazzolari un Etro si mi-a dat 12 esantioane de diverse. Comert balcanic! Si asta intr-un magazin in care ai alte asteptari caci este proprietea unei femei care a trait jumate de viata in America.
RăspundețiȘtergereTipa de la Madison cred ca avea la un moment dat si o cofetarie pe Victoriei. A dat faliment, era totul enorm de scump si foietajele se uscau de asteptare. Ei, nu exista inca o concurenta serioasa in domeniu si pana nu va fi, nu se va schimva nimic. E la fel ca la mare: servicii oribile, dar de ce ar fi altfel daca in weekendul asta au avut 500.000 de clienti? Atata timp cat le merge nu vor imbunatati nimic.
RăspundețiȘtergereEu nu cumpar nisa, de la Micallef am primit mereu press-kituri foarte generoase, dar si daca sau cand voi cumpara cred ca o voi face de pe ausliebezumduft. Maxim de la Elysee, desi, nici ei nu sunt prea breji. Am dat odata o vomanda de esantioane si nu mi-au trimis-o niciodata, totusi, m-au sunat in ac saptamana sa ma invite la spa-ul lor proaspat lansat.... Mai incompetent de-asa....
Cu esantioanele de la Elysee e cam aiurea treaba. Nu se pot cumpara din magazin, trebuie facuta comanda online. Adica eu stau foarte aproape de magazin, dar tre sa platesc curierului 20 de lei ca sa mi le aduca acasa peste 2-3 zile si sa-mi ratez o zi intreaga asteptandu-l caci nu se stie cand vine, candva intre 9-17. Adica de ce sa nu fie simplu cand se poate sa fie complicat. E mult mai interesant si mai mananca si cei de la Cargus sau FanCurier o paine pe seama noastra ca doar ne fac un serviciu.
RăspundețiȘtergere