L'Air du Temps- Nina Ricci

« Maison de couture Nina Ricci » a fost infiintata in 1932, reusind sa se impuna repede in peisajul monden parizian, motiv pentru care isi extinde din 1946 afacerea si incepe sa produca si parfumuri. Nina Ricci isi conducea afacerea ajutata de fiul ei, Robert Ricci. L’Air du Temps este unul dintre primele parfumuri ale casei, parfum nascut sub o stea norocoasa. El venea dupa un  indelungat razboi si s-a bucurat de o buna primire, semn ca Parisul incepuse din nou sa se bucure de viata.
Sticla initiala nu este cea devenita mai apoi celebra, aceasta va fi daruita parfumului abia in 1951, fiind conceputa de Marc Laliq, prieten foarte bun cu Robert Ricci. Este binecunoscuta sticla suprapusa de o pereche de porumbei, simbol ai pacii si ai iubirii, care au transmis si parfumului aceleasi simboluri.

Am descoperit de multa vreme acest parfum si nu mi s-a terminat niciodata, am intotdeauna o sticla de rezerva, desi nu e parfumul meu de zi cu zi. Il folosesc relativ rar, dar m-a insotit intotdeauna in zilele mele cele mai bune. Pentru mine are ceva magic in el, iar siajul lui este incantator. E un parfum pe care nu pot sa-l uit si pe care il recunosc dintr-o mie. Am multe parfumuri, dar cred ca nu-l voi iubi pe niciunul mai mult vreodata. Ii dau dreptate lui Robert Ricci care spunea despre el ca este « un mic miracol olfactiv ». El imi da tot ce astept de la un parfum: feminitate, eleganta, prospetime, gratie, incredere, bucurie, siguranta. Are ceva fermacat in el. De obicei parfumurile elegante au ceva greu si extrem de opulent in ele, te scot poate in evidenta, dar pot deveni deranjante pentru cei din jur. L‘Air du Temps are prospetime, transparenta si este usor ca o boare de primavara. E atat de omogen ca arhitectura si cu atata personalitate incat crezi ca este o floare reala pe care nu ai descoperit-o inca. Daca incerci sa faci o disectie, simti in ea (in floare) parca mirosuri familiare : bergamota, garaoafa  si violeta, mai ales, trandafirul, dar parca nici nu-mi vine sa purced la analiza asta riguroasa, mi-e frica ca-i stric vraja si poezia, mai bine ma opresc aici. Nu stiu daca Catherine Deneuve a iubit acest parfum, n-am cercetat, dar sigur i s-ar fi potrivit, asa ca il voi ilustra  cu o fotografie de-a ei.

Numele parfumului: L’Air du Temps

Casa: Nina Ricci

Concentratie: EDT

An de aparitie: 1948

Creator: Robert Fabron, Robert Ricci

Categorie olfactiva: floral

Gen: feminin

Descriere oficiala:

note de varf: acord garoafa-gardenia

note de fond: Rosa centifolia, jasmin de Grasse, bergamota, violeta

note finale: iris, santal, , mosc

Aprecieri personale

Intensitate: opulent

Persistenta: destul de lunga, dar... niciodata suficienta

Flacon: inalt, piriform, canelat, buson decorat cu o pereche de porumbei

Evaluare: 10/10