Ramon Monegal este un brand relativ nou, dar intemeietorul lui descinde dintr-o familie veche de parfumieri care au creat casa Myrurgia, bine
cunoscuta in Spania caci a fost furnizoare a casei regale spaniole. La Casa Myrurgia
si-a inceput si ucenicia, pe care si-a desavarsit-o mai tarziu la Geneva, Grasse
si Paris, avandu-l printre maestri pe
Pierre Bourdon. S-a desprins de casa Myrurgia in 2007 cand ea a si fost
cumparata de Antonio Puig.
L’Eau de Rose, lansat in 2012, nu a fost prea bine primit pe forumurile iubitorilor de parfumuri si este un parfum destul de putin cunoscut. Mie imi place parfumul desi nu sunt o mare fana a trandafirului. Imi place pentru ca este un parfum proaspat si radiant de fericire, aerisit, foarte comod la purtare. Ma mira unele comentarii care ii asociaza mirosul cu cel de oua clocite caci eu stiu ca alea miros a sulf, dar, in fine, fiecare cu perceptiile lui. Parfumul este unul despre trandafir, un trandafir crud si crocant, cu roua pe el, contaminat cu cu putin neroli care-l face usor acid. Probabil ca secretul prospetimii se afla intr-o molecula de sinteza, ultrazur se numeste ea, care are un efect ozonic in parfumuri. In cazul de fata imi pare si usor sarat si acvatic (cred ca mirosul usor marin este acela care a fost caracterizat ca fiind de oua clocite). Singurul lucru care ar putea sa deceptioneze este liniaritatea parfumului care este un soliflor ce se mentine in aceeasi parametrii olfactivi ore in sir. Inspre final se dilueaza trandafirul si apare un strop de patchouli. Moscul nu-l percep si nici efectele lui obisnuite. Adica parfumul nu devine nici cremos, nici lasciv. De o opulenta medie, are un siaj bun si este destul de longeviv. Imi pare un parfum de uz cotidian, potrivit pentru anotimpurile calde. Are personalitate si este inconfundabil in ciuda faptului ca exista multe ode olfactive aduse trandafirului.
L’Eau de Rose, lansat in 2012, nu a fost prea bine primit pe forumurile iubitorilor de parfumuri si este un parfum destul de putin cunoscut. Mie imi place parfumul desi nu sunt o mare fana a trandafirului. Imi place pentru ca este un parfum proaspat si radiant de fericire, aerisit, foarte comod la purtare. Ma mira unele comentarii care ii asociaza mirosul cu cel de oua clocite caci eu stiu ca alea miros a sulf, dar, in fine, fiecare cu perceptiile lui. Parfumul este unul despre trandafir, un trandafir crud si crocant, cu roua pe el, contaminat cu cu putin neroli care-l face usor acid. Probabil ca secretul prospetimii se afla intr-o molecula de sinteza, ultrazur se numeste ea, care are un efect ozonic in parfumuri. In cazul de fata imi pare si usor sarat si acvatic (cred ca mirosul usor marin este acela care a fost caracterizat ca fiind de oua clocite). Singurul lucru care ar putea sa deceptioneze este liniaritatea parfumului care este un soliflor ce se mentine in aceeasi parametrii olfactivi ore in sir. Inspre final se dilueaza trandafirul si apare un strop de patchouli. Moscul nu-l percep si nici efectele lui obisnuite. Adica parfumul nu devine nici cremos, nici lasciv. De o opulenta medie, are un siaj bun si este destul de longeviv. Imi pare un parfum de uz cotidian, potrivit pentru anotimpurile calde. Are personalitate si este inconfundabil in ciuda faptului ca exista multe ode olfactive aduse trandafirului.
Numele parfumului: L’Eau de Rose
Casa: Ramon Monegal
Concentratie: EDP
An de aparitie: 2012
Creator: Ramon
Monegal
Gen: unisex
Descriere oficiala:
trandafir, ceai de trandafir, neroli, patchouli de Indonezia, ultrazur,
mosc.
Aprecieri personale
Intensitate: medie, siaj bun
Persistenta: 5-6 ore
Flacon: standardul casei
Evaluare : 8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.