Shalimar EDP- Guerlain

Shalimar este un parfum cu o poveste fabuloasa, dar mie nu mi-au placut povestile indiene siropoase si povestea chiar nu ma induioseaza, asa ca nu va mai plictisesc cu ea. Povestile sunt bla-bla-uri pentru vandut parfumuri. Imediat dupa lansare, a purta Shalimar era considerat o indecenta, fiind interzis fetelor de buna conditie, n-am prea inteles de ce. Azi , parfumul este considerat a fi un semn de rafinament si de bun gust. Tot nu am inteles de ce.  Nu iti place Shalimar inseamna ca esti un mitocan amarat, cam asta am priceput eu de la cei care il lauda. Saracele femei, se chinuie mult ca, de, tre sa intre in lumea buna, il probeaza la nesfarsit si asteapta sa se indragosteasca de el, mai savant spus, sa-l inteleaga si sa acceada la patura rafinata, crema societatii. Parfumul este pe un piedesteal si daca nu-i dai 5 stele comiti un sacrilegiu.
Si eu l-am probat de multe ori. Initial am zis ca nu sunt suficient de matura ca sa-mi placa. Intre timp m-am babit si tot nu m-am imprietenit cu el. Nu zic ca e un parfum prost, este interesant construit, foarte versatil, dar si foarte contradictoriu, dupa parerea mea. Desigur ca, daca m-ar pune cineva sa aleg intre Chanel no. 5 si Shalimar, l-as alege fara discutie pe cel de-al doilea. Sa le iubesti pe amandoua mi se pare imposibil caci sunt foarte diferite. Inceputul parfumului este foarte auster. Mi se face pielea de gasca cand il miros: citrice fade, cu mult iris, peste care se aseaza un miros de piele. Foarte uscat si prafos. Nota de piele nu mi-a placut niciodata in parfumuri. Am senzatia ca beau o citronada rasuflata dintr-un pantof proaspat cumparat, undeva intr-o spiterie. Are ceva medicamentos in el, banuiesc ca vetiverul contribuie la nuanta asta. Daca initial era la fel de “dulce” ca un vin sec, se indulceste peste masura in timp. Dulce cu piele! Offf, ma ucide. Parca era mai bine sec. Rareori, de sub piele vine un iz de trandafir. Banuiesc ca asta este faza sexy a parfumului caci iubitoarele vorbesc despre el ca fiind un parfum senzual. Initial, ca sa fiu sincera, mi se parea un parfum bun pentru calugarite austere si uscate, care se mai parfumeaza din cand ca sa-si aduca aminte de tineretea lumeasca, in faza asta sunt naucita total, nu stiu cui i l-as putea atribui.  Pielea este pe duca si asta ma invioreaza nitel, dar dulceata ma termina psihic. Ma simt ca inrr-o camera supraincalzita, cu umiditate redusa sau ca in desert, umbland innebunita in cautarea unei oaze cu apa. Dar iata ca intram incet intr-o faza mai rasata, se estompeaza dulceata si se intrezaresc nuante lemnoase si oarece vanilie. De aici incolo incepe pentru mine partea agreabila a parfumului si singura pe care o consider a avea un aer aristocratic. Parfumul este linistit, usor balsamic si chiar are poezie. As zice ca are un usor aer nostalgic insa. Este si mai feminin, dar de o feminitate nonagresiva, chiar foarte timida. Dar mai vine o lovitura de teatru: vanilia care invadeaza parfumul, il indulceste din nou si-l cucereste. Banuiesc ca si faza asta este interpretata ca fiind sexy. Intre inceputul parfumului si finalul lui este o diferenta uluitoare, iar traseul lui este cu multe lovituri de teatru care te surprind si te deruteaza. Am ezitat mult pana am scris despre acest parfum, dar asa il percep eu . Nu-l iubesc, dar nici nu il detest. Nu sunt nici snoaba, nici timida, nici mincinoasa si mi se pare ca un parfum trebuie judecat din perspectiva secolului in care traiesti. Oricum, sunt convinsa ca varianta actuala nu este nici pe departe identica cu varianta 1925, deci nu daram statui. In concluzie, legendarul Shalimar mi se pare bizar, dar interesant construit. Daca as putea sa-i port doar ce urmeaza dupa pielarie si seceta desertica, probabil ca l-as cumpara. Vestea proasta pentru adoratorii infocati, care cred cu sinceritate ce acest parfum este nec plus ultra, este ca Shalimar seamana nepermis de mult cu Emeraude de la Coty (lansat in 1921, deci cu 4 ani inainte), parfum azi uitat, dar care a fost mult mai bun decat ceea ce este azi Shalimarul. Diferenta dintre cele doua parfumuri este nota de pielarie pe care o are un plus Shalimar. In rest sunt foarte asemanatoare, notele de sfarsit ale lui Emeraude fiind, insa, mult mau dragalase; o vanilie de mai buna calitate amestecata cu note tandre, ambrate.

Numele parfumului: Shalimar

Casa: Guerlain

Concentratie: EDP

An de aparitie: 1925

Creator:  Jacques Guerlain

Gen: feminin

Descriere oficiala:

note de varf: citrice, lamaie, bergamota, cedru

note de mijloc: iris, patchouli, iasomie, vetiver, trandafir, piele

note finale: santal, opoponax, mosc, zibeta, vanilie, boabe de tonka, tamaie

Aprecieri personale

Intensitate: medie

Persistenta: longeviv

Flacon: vezi fotografia

Evaluare : 7,50/10

4 octombrie 2014
Am mirosit astazi o varianta vintage de Shalimar, dar, din pacate, n-am vazut flaconul si n-am niciun reper cronologic pentru parfum. Este destul de asemanator cu ce se gaseste azi in parfumerii in linii mari vorbind. Totusi varianta vintage are mult mai multa finete si nu are sincope in evolutie ca varianta azi in uz. Ca o diferenta notabila as remarca faptul ca se simte mult mai bine trandafirul din notele de mijloc, fapt ce-l infrumuseteaza si-l face ceva mai feminin. Nota de piele este mai putin ampla, dar e o piele mult mai fina. Mirosul acela medicamentos, foarte dur abia se simte. In faza cu piele parfumul nu este atat de dulce ca in varianta actuala. Da, cu siguranta miroase mai bine decat parfumul de azi.


De curand a fost publicata pe un site internet  .reteta lui Shalimar din 1944. N-am reusit sa deslusesc chiar toate notele, dar cele care sunt lizibile dovedesc ca parfumul a folosit in special materii prime naturale. Dupa cum se poate vedea, sunt ingrediente pe care azi nu le mai regasim in lista oficiala de note a parfumului. Balsamul de Peru si Tolu trebuie ca i-au dat o aura balsamica, ghimbirul si cardamomul banuiesc ca il faceau ceva mai masculin. Parfumul avea si o cantitate mare de labdanum, cel de azi are o piele urata care ma indoiesc ca are vreo legatura cu labdanum-ul.

www.perfumertalk.com .