Cu Insolence si Champs Elysees, casa Guerlain reuseste sa abandoneze melancolia si damfurile aristocratice (de fapt un senzualism camuflat sub note de inceput nobile si chiar austere ca sa nu fie, chipurile, vulgar) si abordeaza teme lumesti si romantice. Insolence EDP este o bomba olfactiva care sare calul, dar varianta EDT este purtabila.
Parfumul este un floral- fructat care are vocatia succesului caci are 3 note cu mare impact asupra femeilor : zmeura, violeta si boabele de tonka. Notele de varf, cu zmeura si citrice, sunt savuroase si vesele si dau un aer inocent parfumului. In momentul in care apare violeta confiata si pudrata parfumul capata o aura retro si romantica, dar si oarece aroganta caci parfumul este foarte opulent chiar si in varianta EDT. Nu pot sa zic ca e genul meu de parfum, dar cred ca sunt femei carora ar putea sa li se potriveasca. Dupa mine este potrivit pentru femei minione, care au un usor complex de inferioritate datorita staturii si care vor sa iasa in evidenta prin titireala cu pudre, farduri si parfumuri insolente. Genul acela de femeie care are casete de bijuterii cu trandafirasi roz prin casa. Sincer, nu mi-as putea imagina o femeie de 1,75-1,80 m, imbracata casual sau una cu stil de viata bio-sauvage purtand parfumul asta. Parfumul este cam roz si frivol, deci as exclude din publicul entuziast si categoria femei interiorizate, aplecate spre lectura. Parfumul este destul de dulce si cam comercial, dar , zic eu, are o doza de sinceritate mult mai mare decat un Shalimar. Shalimar, in toate variantele aproape, are ceva pervers si duplicitar in el, e un parfum contradictoriu, caci notele finale sunt incarcate de senzualitate, senzualitate care este bine ascunsa sub notele austere de inceput si din inima parfumului, dar care explodeaza spre final. Insolence are un vino incoace parizian evident, este mai popular si, marturisesc, am incercat sa-l reproduc, usor ajustat, din note naturale. Speram sa-i modific putin personalitatea, sa-l fac pe gustul meu, dar nu prea am reusit. O sa mai incerc.
Numele parfumului: Insolence
Casa: Guerlain
Concentratie:
An de aparitie: 2006
Creator: Maurice Roucel, Sylvaine Delacourte
Gen: feminin
Descriere
oficiala:
note de varf: zmeura, bergamota, fructe de padure, lamaie
note de mijloc: neroli, violeta, trandafir
note finale: iris, santal, boabe de tonka, mosc, rasini
Aprecieri personale
Intensitate: opulent
Persistenta: in jur de 6 ore
Flacon: desenat de Serge Manseau, vezi fotografia
Evaluare : 7,50/10
De la apa de parfum Insolence mi s-a facut rau pe loc in momentul in care am testat-o pe piele intr-un mall. Nu stiam cum sa ajung la baie sa ma spal pe mana dar chiar si dupa ce m-am spalat m-a obsedat mirosul si mi-a fost rau toata ziua. Am testat si apa de toaleta Insolance dar si aceasta este prea mult pentru mine. In schimb mi-a placut My Insolence si chiar mi-am si luat o sticluta de 30ml. Acum, nu stiu de ce, dar nu-mi mai place la fel ca la inceput, desi nici n-am apucat sa ma plictisesc de el caci nu prea l-am folosit. Nu stiu ce am eu cu casa Guerlain, dar apele lor parfumate nu prea sunt pe gustul meu. Cred ca din garderoba mea singurul Guerlain pe care il iubesc este Champs Elysee varianta apa de toaleta.
RăspundețiȘtergereDin cate imi amintesc (sper sa nu le incurc caci sunt multe variante), My Insolnce este foarte pudrat, iar eu nu iubesc pudratele. Am avut un singur parfum pudrat la greu, unul de la Lacoste/ Inspiration, era si pudrat si dulce. A fost singurul parfum pe care l-am aruncat direct in lada de gunoi, nu mai suportam sa-l stiu in casa. Eu nu prea ajung in faza sa urasc parfumuri, dar pe asta il urasc din tot sufletul.
RăspundețiȘtergereAici ar fi trebuit sa postez comentariul pe care l'am pus la edp! Mno, asta e! :))) Titirita, rujata si pudrata si mignona sunt, dar complexata de inaltimea nu am fost niciodata, ca doar nu sunt pitica! :) Am 1,60 ceea ce mi se pare absolut ok! :))))) Cat despre citit, fisat, analizat, discutat, de la Shakespeare si gramatica comparativa, copaceii lui Chomsky pana la teoriile lui Jung, Eric Berne si compania, slava Domnului, ca asta mi-e meseria si cu asta ma ocup! Dar una-i una, alta-i alta, putem discuta oricate concepte abstracte si putem purta in acest timp un parfum roz si frivol, deopotriva cu o pereche de stilettos si o fusta mulata. Adica, cel putin in cazul meu, lucrurile astea nu se exclud, ci merg mana in mana, altfel viata mi-ar parea monotona si plictisitoare. Insolence edt, frivol si roz, DA, Teint de Neige de la Villoressi, NU, ca e ipocrit si vinde plictisul intr-o coaja fals aristrocratica! :))) Pentru mine lumea conceptelor, ideilor si a artei este una si cea a simturilor, a placerii de la a ma parfuma la a manca un desert delicios, alta. Nu trebuie sa rimeze, chiar daca ideal, lumea senzoriala ne-ar placea sa fie populata de o calitate cat mai reala si mai consistenta. De aceea eu nici nu accept parfumeria ca arta. Parfumul este un mestesug sau o comoditate luxoasa, o marfa, ca un pantof sau un ruj, un accesoriu preferabil de cat mai buna calitate, dar nimic mai mult!
RăspundețiȘtergereNu stiu daca e doar mestesug. A fost mestesug pana in perioada interbelica. Si in sec. al XIX-lea si la inceptul sec. XX circulau manuale de parfumerie care explicau cum se face fiecare parfum, apa de colonia, crema in parte, precizandu-se si cantitatile de ulei esential, macerat etc. Asa se si face ca s-au apucat de parfumerie o serie de indivizi care debutasera in alte mestesuguri si s-au lasat de ele. Cuir Russe mirosea cam la fel, indiferent cine o producea. Azi se mai copiaza unul pe altul, dar parfumeria, chiar si cea mainstream este mai creativa. Dupa mine altundeva este problema. Opera de arta presupune unicitate, ori parfumul poate fi multiplicat la infinit in forma identica ca asta este menirea lui, sa parfumeze pe cat mai multi. Dar poate fi opera de arta un parfum personalizat de care se bucura un singur individ, tot ala care se bucura si de un Picasso adevarat.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere