Oud-ul in parfumerie

Rasina lemnului de agar (oud, oudh) face parte din viata popoarelor asiatice. Chinezii o folosesc in medicina traditionala, japonezii  ard  lemn de oud si rasina cu ocazia ceremoniei Kodo, alaturi de alte lemne si rasini cu proprietati aromatice (arderea lemnelor aromotice este considerata o arta, la fel ca si Ikebana sau arta ceaiului), arabii folosesc rasina in parfumurile traditionale (fiind un fel de mosc al arabului), indienii i-o daruiesc lui Krishna in templele budiste. In
acest secol, rasina de oud a intrat si in parfumeria europeana. Inceputul l-au facut Alberto Morillas si  Jacques Cavallier in 2002 cad au folosit un acord de oud in parfumul barbatesc M 7 de la Ives Saint Laurent, dar au mai trecut vreo 5 ani pana ce aceasta nota sa fie cultivata de parfumeria europeana. Oud-ul are doi pionieri in Europa :Tom Ford, care il foloseste in 2007 in parfumul Oud Wood, un unisex al colectiei sale private, si Montale care, tot din 2007 incoace, a produs enorm de multe parfumuri cu oud. Din 2009 il promoveaza si By Kilian in seria Arabian Nights. Initial nu stiu in ce masura aceste parfumuri se adresau europeanului, cred ca primele case care l-au folosit au dorit mai mult sa cucereasca piata de parfumuri araba sau macar sa-si faca intrarea in ea. Incet, toate casele de nisa au inceput sa foloseasca oud, pana si cele mai conservatoare Creed (Royal Oud), Caron (Secret Oud), Rance 1795 (Pres de Toi). Francis Kurkdjian s-a aliniat si el de curand noii mode si a scos 4 parfumuri cu oud in intervalul 2012-2013, iar, mai nou, casele Dior, Guerlain si Estee Lauder il promoveaza in colectiile lor private. Lor li se adauga desigur  casele Amouage, SoOud si Sospiro mai apropiate de traditiile parfumeriei arabe. Oud-ul tinde sa devina un cliseu european de neocolit. Daca in Asia folosirea oud-ului este traditionala si are, de cele mai multe ori, conotatii religioase, in Europa este folosit pentru ca este o nota exotica, un simbol de virilitate si de statut social inalt  sau, pur si simplu, pentru ca este o nota pe val, adica la moda, care te scoate din obisnuitele olfactive comune.

Oud-ul este o rasina produsa de arborele Aquilaria, care creste in SE Asiei (India, Bhutan, Vietnam, Filipine, Papua Noua Guinee, Indonezia).  Cateva varietati ale genului Aquilaria au fost mai mult folosite : Malacensis, Agallocha si Crassna. Varietatea Aquilaria Malacensis a fost atat de mult folosita (fiind cotata ca cea mai buna) incat este pe cale de disparitie si azi este protejata natural. Aquilaria Crassna se pare ca urmeaza acelasi destin. Rasina este o secretie a arborelui, care apare doar in cazul in care acesta sufera un atac cu bacterii sau ciuperci, fiind un mijloc natural de aparare al arborelui in fata agresiunii. Problema este ca doar 10% din arbori sunt atacati in mod natural, motiv pentru care omul practica incizii in scoarta copacului si ii inoculeaza ciuperci sau bacterii ca sa-i provoace reactia de aparare. Asa se face ca arborii care cresc natural s-au rarit. Azi s-au facut plantatii cu Aquilaria care sa potoleasca setea neostoita o omului de oud. Un arbore, ca sa produca oarece rasina, trebuie sa aiba, insa minim, 4-5 ani. Norocul este ca Aquilaria este un arbore cu crestere foarte rapida.

Incizie in corpul arborelui

Sectiune prin arbore, partea neagra este cea infectata

Rasaduri de Aquilaria

La prima mirosire, oud-ul nu este o nota foarte prietenoasa pentru un european caci nu avem acest miros in matricea noastra olfactiva. Este si motivul pentru care ne este greu sa definim mirosul de oud : e o nota lemnoasa, stridenta, medicinala, care-ti aduce aminte de un cabinet stomatologic. Noi nici nu vom sti vreodata sa facem deosebirea intre un oud de buna calitate si unul de mana a treia. Arabul stie sa le deosebeasca si sa descrie foarte multe feluri de oud. De ce multe feluri ? Pentru ca sunt vreo 20 de varietati de Aquilaria care produc oud, pentru ca oud-ul din prima distilare are o calitate, iar cel din distilarile ulterioare o alta calitate, pentru ca rasina unui copac de 100 de ani are un alt miros decat rasina unui arbore tanar si pentru ca mai conteaza si  procedeul  de obtinere (hidro-distilare, distilare cu vapori sau extractie cu CO2). Este si motivul pentru care pretul uleiului de oud este variabil, putand costa intre 15000 si 60.000 euro litrul. Din 20 kg de lemn de agar se obtin doar vreo 12 ml de ulei, fapt ce justifica preturile mari. Oricum, chiar si oud-ul de calitate mai proasta este enorm de scump, asa se face ca si parfumurile cu oud sunt mai scumpe decat celelalte, cu note obisnuite. Deocamdata nu s-a obtinut un produs performant de sinteza care sa inlocuiasca oud-ul natural, dar nu ma indoiesc ca se va ajunge la el. Sesquiterpen-ul ar fi produsul de sinteza  cel mai apropiat de mirosul de oud, dar el insusi se obtine greu si la costuri mari, deci este neprofitabil, mai ales ca mirosul este departe de cel real.
Nu stiu daca va place aceasta nota, dar, daca vreti sa va familiarizati cu ea, v-as sugera doua parfumuri feminine unde nu se abuzeaza de ea, dar in care este, totusi, usor sesizabila Pres de Toi de la Rance 1795 si Capriccio de la Sospiro. Sunt frumoase amandoua.