In fine, un parfum despre care-mi face mare placere sa scriu, mai ales ca este o piesa importanta din istoria parfumeriei italiene. In forma actuala, desigur modernizata, parfumul dateaza din 1970, dar el a fost construit pe o tema veche si de succes din secolul al XIX-lea.
Cea de-a doua sotie a lui Napoleon, austriaca Marie Louise a iubit mult violetele. Pentru ea, Manastirea Annuciata a facut un parfum special, pe baza de violeta. La vremea cu pricina nu se cunosteau iononele, deci, foarte probabil, calugarii de la manastire au reusit prin metode traditionale sa extraga cumva mirosul natural al minunatei violete . Ludovico Borsari, provenit dintr-o familie de frizeri, a reusit sa intre in posesia retetei acestui parfum si a inceput sa-l produca incepand din 1870, punand bazele unei case de parfumuri care a ajuns celebra in epoca, bucurandu-se de multa apreciere.
Parfumul este foarte finut si feminin, un fel de pulbere
care mixeaza mirosul delicat al violetei cu mirosul de liliac-heliotrop. Florile
se dezvolta pe un pat caldut, care miroase a fan uscat si are si o nuanta de
frunza de smochin. Este un parfum dulceag si uscat, chiar cu un usor miros de praf (sa nu va asteptati la o violeta umeda), dar, fiind foarte fragil, nu te
copleste niciun moment cu dulceata. Nu in ultimul rand, trebuie spus ca este unul dintre cele mai romantice parfumuri pe care le-am
mirosit vreodata, gracil, gratios si cuminte. Doamnele
romantice sunt victimele lui sigure. M-a cam luat prin surprindere faptul ca flaconul este dotat cu o
pompa care-i subliniaza caracterul romantic, numai ca eu n-am avut niciodata in
dotare un astfel de flacon si-l utilizez cu multa stangacie, improscand aiurea si fara rost licoarea parfumata. Sa-l probati caci este o experienta olfactiva incantatoare, cu care puteti intra in atmosfera altui secol si chiar in budoarul unei imparatese. Nu prea reusesc sa regasesc in parfum multe dintre notele listate de Fragrantica si ma indoiesc ca lista este corecta. Nu exceleaza la capitolul longevitate, dar, sa nu uitam, este o apa de toaleta.
Numele parfumului: Violetta di
Parma
Casa: Borsari
Concentratie: EDT
An de aparitie: 1970
Creator:
Gen: feminin
Descriere oficiala: violeta, iasomie, zambila, heliotrop, lacramioara, trandafir, iris, mosc,
cedru, vanilie
Aprecieri personale
Intensitate: fragil
Persistenta: 2-3 ore
Flacon: vezi fotografia
Evaluare : 8/10
7iunie 2015
Avertizare: Am avut o intreaga aventura cu acest parfum, drept pentru care nu sfatuiesc pe nimeni sa-l cumpere. La nici 10 zile de la cumparare s-a scurs prin pompa 95% din parfum. E drept ca este si vina mea caci a fost culcat flaconul in sertar. I-am scos pompa si i-am pus busonul din aluminiu cu filet. Dupa o luna de zile am gasit in flacon un lichid foarte uleios de culoare alba, ca laptele, care isi pierduse toate notele, mai mirosea doar a frunza de violeta. In concluzie, parfumul este foarte prost ambalat si este instabil.Am aruncat 300 de lei pe ferestra. N-am apucat sa-l port niciodata.
7iunie 2015
Avertizare: Am avut o intreaga aventura cu acest parfum, drept pentru care nu sfatuiesc pe nimeni sa-l cumpere. La nici 10 zile de la cumparare s-a scurs prin pompa 95% din parfum. E drept ca este si vina mea caci a fost culcat flaconul in sertar. I-am scos pompa si i-am pus busonul din aluminiu cu filet. Dupa o luna de zile am gasit in flacon un lichid foarte uleios de culoare alba, ca laptele, care isi pierduse toate notele, mai mirosea doar a frunza de violeta. In concluzie, parfumul este foarte prost ambalat si este instabil.Am aruncat 300 de lei pe ferestra. N-am apucat sa-l port niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.