John Galliano-John Galliano

Imi amintesc ca am probat o data acest parfum in Marionnaud si am fugit de el precum dracu’ de tamaie. Flaconul lui nu mi-a placut niciodata caci nu-mi plac flacoanele complicate si greu manevrabile, asa ca nu am mai revenit niciodata cu o noua testare. Apoi baza flaconului mi se pare prea solida si lipsita de gratie, intreaga silueta fiind butucanoasa rau. Parfumul este primul parfum al brandului cu acelasi nume, fiind si cel mai cunoscut. Este semnat de doi parfumieri care au ajuns la notorietate, Christine Nagel si Aurelien Guichard.
De la Christine Nagel imi place doar Encre Noire, dar Aurelien Guichard mi se pare foarte talentat. Parfumul de fata are multi fani si se vorbeste despre el in termeni elogiosi, fiind putine femei care-l resping. Se pomeneste pe Fragrantica despre o reformulare a parfumului, fiind apreciata doar varianta initiala, in forma EDP. Eu am mirosit un decant EDP (multumesc, Amira !), dar nu stiu de cand dateaza. Oricum miroase surprinzator de bine pentru un parfum mainstream, iesind din tiparele banalului olfactiv contemporan. Pretul lui chiar mi se pare derizoriu daca este sa-l compar cu al altor parfumuri din aceeasi categorie care, la preturi duble sau chiar triple, ofera mult mai putin.

Debutul parfumului, datorita aldehidelor, este usor retro, aducand aminte de parfumurile anilor 70’-80’, dar fiind mult mai agreabil decat acestea, totusi. Tamaia isi face aparitia inca din primele minute, parfumul fiind un fel de floral tamaios. Este atat de prezenta tamaia incat este greu de descifrat buchetul floral care se ascunde in spatele ei. Singura floare pe care o simt este o violeta dulce, care, in timp, este putin pudrata de iris, iris care-i da o usoara tenta de boudoir. Parfumul nu mi se pare nici foarte intunecat , nici prea gotic cum este adesea definit. Are o tenta misterioasa si o vraja speciala potrivindu-i-se de minune culoarea violet. Toata lumea insista pe tamaie atunci cand il descrie, dar eu nu as neglija nici acordul ambrat care o concureaza. Nu mi se pare o tamaie fumeganda cum este adesea, printr-un automatism, descrisa. Dimpotriva, este o tamaie aerisita, oxigenata. Ea se impleteste foarte frumos cu acordul ambrat, moale, dulce si balsamic. Ambra incalzeste nitel parfumul si il face prietenos, scotandu-l de pe traiectoria mistica pe care i-ar fi putut-o imprima tamaia. Desi mi se pare bine facut, nu stiu daca l-as putea purta si daca as putea face o pasiune pentru el caci nu prea este genul meu de parfum si il simt cam dulce. Il gassc un parfum elegant, de seara. Are un siaj decent, exact cat trebuie, si este un parfum de lunga durata datorita rasinilor prezente in cantitate mai mare. Este creativ, usor excentric, sofisticat si matur. N-as zice ca i se potriveste oricarei femei, de aia am si indoieli ca as putea sa-l port, dar este un parfum care merita sa fie probat caci reprezinta o exceptie laudabila in mainstreamul contemporan care se zbate in niste tipare mai inguste dacat patul lui Procust.

Numele parfumului: John Galliano

Casa: John Galliano        

Concentratie: EDP

An de aparitie: 2008

Creator:  Christine Nagel, Aurelien Guichard

Gen:  feminin

Descriere oficiala:

note de varf: aldehide, angelica, bergamota

note de mijloc: trandafir, violeta, iris, lavanda, bujor

note finale: ambra, mosc, patchouli, tamaie, cedru

Aprecieri personale

Intensitate: medie

Persistenta: in jur de 7-8 ore

Flacon: vezi fotografia

Evaluare : 8/10