Memo a cucerit multe inimi, dar constat cu tristetete ca,
in ultimul timp, succesul unui parfum se bazeaza pe dulceata si vanilie. Deja nici
nu mai conteaza cu ce sunt combinate, daca cele doua sunt prezente parfumul se
bucura de interesul feminin si primeste elogii.
Este si cazul acestui parfum. Recunosc in el stilul creatoarei Alienor Massenet din alte parfumuri Memo. Desi are pielea promisa de nume, parfumul nu ma duce cu gandul la pielea italiana. Are doar moliciunea ei, dar nu si finetea. Parfumul este excesiv de dulce si imi aminteste de Visa de la Robert Piguet si prin textura cremoasa si prin dulceata si, oarecum, prin miros. In partea asa-zis gurmanda seamana si cu Midnight Rain de la La Prairie. Parfumul incepe cu note clare de pielarie, amestecate cu vanilie si salvie. Nu ma pot lauda ca am sesizat notele de tomate, dar nici nu mi-am dat silinta. Parfumul este dulce din start, dar nu arata inca tot ce poate. In notele de mijloc, se imputineaza pielea, iar parfumul devine ceva confuz si de-a dreptul uleios, cu miros de produs de patiserie abia scos din cuptor, adica cald. Poate un fel de biscuiti. Oricum ceva greu de definit, confuz . Sunt sigura ca este o nota gurmanda de sinteza, dar nu stiu care. Se mai pastreaza si ceva salvie in combinatia asta. Multe din materiile prime imi par naturale, dar nu de cea mai buna calitate. Se simte mirosul rezidual de ulei esential de salvie care nu-mi place deloc. Sunt si ceva rasini lipsite de frumusete in debandanda parfumului astuia care deja nu mai are nicio legatura cu pielea. Moscul este in exces si cred ca el ii da textura asta unsuroasa si-l face atat de confuz. Spre sfarsit, dispare textura uleioasa, dar se pastreaza mirosul de prajiturica care domina rasinile si nici nu te lasa sa te bucuri de ele. O fi nisa, o fi scump, dar nu mi-l trebuie nici de cadou. Nu este nicidecum genul meu de parfum. Cei care il iubesc pe Visa, s-ar putea sa-l placa, dar eu cred ca Visa, desi nu este in lista mea de favorite, este mai frumos. Visa are macar jumatate de ora de frumusete la inceput. Italian Leather nu are nimic de laudat. Este indexat ca unisex de Fragrantica, dar e greu de crezut ca un barbat s-ar da in vant dupa dulcegaria asta. Doar notele de final, eliberate cat de cat de dulceata, imi par mai barbatesti.
Este si cazul acestui parfum. Recunosc in el stilul creatoarei Alienor Massenet din alte parfumuri Memo. Desi are pielea promisa de nume, parfumul nu ma duce cu gandul la pielea italiana. Are doar moliciunea ei, dar nu si finetea. Parfumul este excesiv de dulce si imi aminteste de Visa de la Robert Piguet si prin textura cremoasa si prin dulceata si, oarecum, prin miros. In partea asa-zis gurmanda seamana si cu Midnight Rain de la La Prairie. Parfumul incepe cu note clare de pielarie, amestecate cu vanilie si salvie. Nu ma pot lauda ca am sesizat notele de tomate, dar nici nu mi-am dat silinta. Parfumul este dulce din start, dar nu arata inca tot ce poate. In notele de mijloc, se imputineaza pielea, iar parfumul devine ceva confuz si de-a dreptul uleios, cu miros de produs de patiserie abia scos din cuptor, adica cald. Poate un fel de biscuiti. Oricum ceva greu de definit, confuz . Sunt sigura ca este o nota gurmanda de sinteza, dar nu stiu care. Se mai pastreaza si ceva salvie in combinatia asta. Multe din materiile prime imi par naturale, dar nu de cea mai buna calitate. Se simte mirosul rezidual de ulei esential de salvie care nu-mi place deloc. Sunt si ceva rasini lipsite de frumusete in debandanda parfumului astuia care deja nu mai are nicio legatura cu pielea. Moscul este in exces si cred ca el ii da textura asta unsuroasa si-l face atat de confuz. Spre sfarsit, dispare textura uleioasa, dar se pastreaza mirosul de prajiturica care domina rasinile si nici nu te lasa sa te bucuri de ele. O fi nisa, o fi scump, dar nu mi-l trebuie nici de cadou. Nu este nicidecum genul meu de parfum. Cei care il iubesc pe Visa, s-ar putea sa-l placa, dar eu cred ca Visa, desi nu este in lista mea de favorite, este mai frumos. Visa are macar jumatate de ora de frumusete la inceput. Italian Leather nu are nimic de laudat. Este indexat ca unisex de Fragrantica, dar e greu de crezut ca un barbat s-ar da in vant dupa dulcegaria asta. Doar notele de final, eliberate cat de cat de dulceata, imi par mai barbatesti.
Numele parfumului: Italian
Leather
Casa: Memo
Concentratie: EDP
An de aparitie: 2013
Creator: Alienor Massenet
Gen: unisex
Descriere oficiala:
note de varf: frunze de tomate, vanilie, piele
note de mijloc: labdanum, salvie, galbanum, iris
note finale: santal, balsam Tolu, opoponax,
smirna,benzoin, mosc
Aprecieri personale
Intensitate: medie, cu siaj redus
Persistenta: 4-5 ore
Flacon: vezi fotografia
Evaluare : 5/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.