Fracas-Robert Piguet

Imi vine greu sa scriu ceva despre Fracas. In primul rand, nu am originalul, detin doar o reformulare post 1996. In al doilea rand, este un parfum istoric despre care s-a scris enorm si am senzatia inutilitatii scrisului. Este un parfum iubit de unii cu pasiune, altii , fara a nega calitatile parfumului, il considera de nepurtat, invocand, cel mai adesea, durerile de cap produse de opulenta parfumului, chimia pielii sau incompatibilitati de alta natura : nu iubesc tuberoza sau gasesesc ca nu li se potriveste cu personalitatea. Sunt si unii care-l resping total, considerand ca este un parfum  care depaseste pragul sexy, ajunge la nerusinare si devine vulgar.

Parfumul a fost creat de Germaine Cellier, care are la activ si alte parfumuri devenite puncte de reper in istoria parfumului, spre exemplu Bandit, tot pentru casa Robert Piguet sau Vent Vert, pentru casa Balmain. Parfumul a fost inspirat si dedicat unei actrite franceze, Edwige Feuillère, celebra in epoca, mai ales prin filmul  « J’éitais une aventurière.

Edwige Feuillère

Parfumul parea din start destinat unor dive, el fiind purtat de-a lungului timpului de actrite, cantarete sau manechine celebre (Kim Basinger, Blaine Trump, Madonna, Linda Evangelista, Stella Tennant). Cred ca, in mare parte, succesul parfumului s-a datorat acestor dive, care, ne place sau nu ne placem sa recunoastem, devin, pentru multe dintre noi, modele de frumusete sau de feminitate. Este o practica des intalnita sa porti ceva nu neaparat ca este bun sau pentru ca ti se potriveste, ci pentru ca poarta acel ceva si o mare  personalitatea din lumea filmului, a muzicii sau a modei. E ceea ce se numeste in logica apelul la autoritate si este, in fapt,  un fals argument care ascunde o lipsa de motivatie.

Descrierea parfumului va fi foarte scurta caci nu vreau sa obosesc pe nimeni, nici macar pe mine. Notele de varf, o adevarata bomba olfactiva, cu o opulenta incredibila, chiar imi plac. Nu ma doare capul, n-am treaba cu intensitatea lor. E un miros floral proaspat datorat citricelor si florilor de portocal. Senzatia de proaspat dispare in 2 minute si apare un duet dulceag si opulent iasomie-tuberoza. O data ca mi se pare cam strident, apoi el acopera celelalte ingrediente. Eu nu simt nici trandafir, nici narcisa, nici violete, doar o gardenie firava. Jasomia sucomba destul de repede, iar, dupa moartea ei, moare si interesul meu pentru acest parfum. El devine un floral confuz, dominat, desigur, de tuberoza, dar e o tuberoza mai mult decat obosita si ofilita, este, parca, in descompunere.  Eu iubesc tuberoza, dar nu tuberoza din parfumul asta. Asta este trista rau, chiar o asociez cu ce este mai rau. Tuberoaza este de obicei considerata o floare a iubirii pasionale si a voluptatii, dar, in unele culturi, este o floare a mortii. De aici incolo nici nu mai vreau sa brodez pe tema asta ca nu-mi face placere sa fiu macabra. Cea mai putin macabra si "dragalasa" imagine pe care mi-o creeaza este aceea a unei case intunecate, neaerisite, cu multe molii, care se infrupta din niste foste splendide blanuri.  Cert este ca , pentru mine, cu cat se apropie fianalul parfumului, cu atat mi se pare mai nereusit. Spre final are un miros de drojdie amestecata cu vin spumant de piersici (din ala pe care scrie Angelli, macar de ar fi o sampanie adevarata, nu un surogat!). Nu stiu cum o fi aratat originalul, dar notele finale ale astuia  nu-mi produc nici cea mai mica placere sau emotie olfactiva si nu pot sa relationez nicidecum cu parfumul. E clar ca pentru mine parfumul nu este nici senzual, nici bomba sexy. Sincer, eu nu cunosc nici o femeie care poarta acest parfum, dar am portretul ei robot in cap. Nu spun lucruri noi : e un parfum pentru femei mature, dezinhibate, stapane pe ele, fara complexe si timiditati, un fel de femei tavalug, mai mult sau mai putin arogante, pe vremuri frumoase, dar acum cam trecute, care vor sa suplineasca nurii de altadata cu un parfum penetrant care sa atraga atentia si sa capteze interesul. Cred ca au toate sansele sa reuseasca, cu conditia sa nu fi ajuns parfumul la notele de final. Ar fi un parfum mai de iarna, mai de blana, mai de seara, potrivit in spatii largi. Eu am cumparat parfumul caci mi se parea o chestie de cultura generala sa-l cunosc, dar nu cred ca as putea sa-l folosesc vreodata.

Candva, voi mai reveni la acest parfum. Cine stie ? Poate reuseste sa ma emotioneze...

Numele parfumului: Fracas

Casa: Robert Piguet

Concentratie: EDP

An de aparitie: 1948, reformulat in 1996

Creator:Germaine Cellier, reformulat de Pierre Negrin

Categorie olfactiva: floral-tuberoza

Gen: feminin

Descriere oficiala:

note de varf: bergamota, floare de portocal

note de fond: tuberoza, iasomie, narcisa, trandafir bulgaresc, gardenia

note finale: santal, vetiver, mosc

Aprecieri personale

Intensitate: opulent

Persistenta: medie

Flacon: foarte sobru, paralelipipedic, de culoare neagra, buson negru

Evaluare: 7/10