E greu de povestit despre Classique. Eu am
varianta EDT. Intre EDT si EDP exista diferenta nu numai de concentratie, dar
si de miros, ambele fiind insa create de Jean Cavallier. Nu am ales EDT pentru
ca imi placea mai mult, mi-a fost greu sa ma hotarasc ce sa cumpar pentru ca nu
eram foarte convinsa ca imi place niciuna dintre variante, dar ma incitau
amandoua. Am optat in final pentru EDT pentru simplul motiv ca am gasit un
flacon la 20 ml. Cand cumpar prima data un parfum il cumpar intotdeauna in sticle cat mai mici. Asta si ca o
precautie, in caz ca nu-mi place, dar si pentru ca imi cumpar foarte multe si
sansa de a goli o sticla, fie ea si mica, e foarte redusa.
Clasique in varianta EDT este primul parfum al lui Jean Paul Gaultier, lansat in 1993. Initial a purtat chiar numele designer-ului de moda, ulterior i-a fost schimbat numele ca sa nu se creeze confuzii intre parfumuri. Chiar si asa , eu adesea confund parfumurile acestei case din cauza sticlei, mereu aceeasi, sub forma unui bust de femeie. Numele parfumului suna foarte cuminte, socant de cuminte, mai ales cand cunosti cat de cat creatia vestimentara a lui Jean Paul Gaultier, copilul teribil al modei franceze, de la care te astepti la tot felul de nazdravanii, la opere de arta, la produse extravagante, dar si la chestii aflate pe marginea prapastiei, la mica distanta de kitch. Parfumul nu este cuminte deloc, iar ideea de clasic pe care vrea sa ti-o inoculeze este doar pentru derutarea adversarului. Parfumul te trece inca de la ambalaj prin stari diferite. Vezi pe raft o sticla modelata in forma de femeie asociata cu culoare roz-portocalie. Pare o promisiune de parfum cu o feminitate debordanta si te incita. Dar sticla femeie poarta un corset care ii da si un aer senzual si usor vulgar. Fiecare alege ce-i place de aici. Dar femeia nu e femeie ca nu are brate, e un biet manechin pe care iti ajustezi sau iti prezinti creatiile vestimentare. Are si proportii ideale care sugereaza perfectiunea, la care tindem, dar rar reusim sa o apucam. Nazbatia mare este ca aceasta sticla, care ne vorbeste despre feminitate, perfectiune, senzualitate, este depozitata intr-o cutie din metal, foarte asemanatoare unei conserve. Cea mai noncomerciala conserva posibila ca aspect. Conserva bruta. Desigur ca parfumului ii face bine acest ambalaj, metalul conserva foarte bine un parfum, dar , estetic vorbind, ai un soc si o deziluzie. Partea inferioara a conservei se constituie intr-un fel de soclu al parfumului, ceea ce-i da femeii o imagine statuara si te gandesti ca parfumul este un fel de imn adus femeii. Totul este neconvential, dar ar fi fost o supriza sa fie. Nu stiu cat s-o fi amestacat Jean Paul Gaultier in chimia parfumului, dar cu siguranta s-a implicat mult in problema formei exterioare a parfumului. Dar sa trecem la parfum caci el este important. In prima faza, parfumul este opulent, destul de placut, avand un miros de citrice si de anason stelat. Totul destul de dulce, fara a depasi limitele tolerabilului insa. E si ceva in acest miros care-mi seamana a lac pentru unghii si sapun. Urmeaza o faza, cea mai neplacuta a parfumului, cand parfumul devine greu caci combina foarte multe ingrediente. Iti da asa o senzatie de bazar sau de pom de Craciun supraincarcat. Cel mai pregnant este ylang-ylang, dar se simte si radacina de iris. Restul ingredientelor listate nu prea le recunosc, dar parfumul mi se pare de-a dreptul vascos si lipcios. Nu este nici elegant, nici placut, nici usor de puratat. Dulceata e si ea pregnanta si il face destul de greu de suportat. Este si provocator prin opulenta si usor vulgar. Ii lipseste total rafinamentul si e partea cea mai animalica a parfumului. Parca vad o baba care face eforturi sa fie sexy si a stratificat mai multe parfumuri, unul peste altul. E si o faza total impersonala, nu poti sa o memorezi caci esti supus unui tir olfactiv care te depaseste. Norocul este ca aceasta etapa nu este de foarte lunga durata. Dupa vreo 10-15 minute, parfumul isi gaseste echilibrul, se debaraseaza de mirosurile grele, capata claritate si devine feminin si senzual. E partea care-si merita numele de clasic. E placut ca un lichior, desi s-a debarasat si de excesul de dulceata. Se simt ghimbirul, moscul si vanilia. Aici este chiar frumos. Parfumul are o evolutie interesanta, sigur nu te plictiseste.
Clasique in varianta EDT este primul parfum al lui Jean Paul Gaultier, lansat in 1993. Initial a purtat chiar numele designer-ului de moda, ulterior i-a fost schimbat numele ca sa nu se creeze confuzii intre parfumuri. Chiar si asa , eu adesea confund parfumurile acestei case din cauza sticlei, mereu aceeasi, sub forma unui bust de femeie. Numele parfumului suna foarte cuminte, socant de cuminte, mai ales cand cunosti cat de cat creatia vestimentara a lui Jean Paul Gaultier, copilul teribil al modei franceze, de la care te astepti la tot felul de nazdravanii, la opere de arta, la produse extravagante, dar si la chestii aflate pe marginea prapastiei, la mica distanta de kitch. Parfumul nu este cuminte deloc, iar ideea de clasic pe care vrea sa ti-o inoculeze este doar pentru derutarea adversarului. Parfumul te trece inca de la ambalaj prin stari diferite. Vezi pe raft o sticla modelata in forma de femeie asociata cu culoare roz-portocalie. Pare o promisiune de parfum cu o feminitate debordanta si te incita. Dar sticla femeie poarta un corset care ii da si un aer senzual si usor vulgar. Fiecare alege ce-i place de aici. Dar femeia nu e femeie ca nu are brate, e un biet manechin pe care iti ajustezi sau iti prezinti creatiile vestimentare. Are si proportii ideale care sugereaza perfectiunea, la care tindem, dar rar reusim sa o apucam. Nazbatia mare este ca aceasta sticla, care ne vorbeste despre feminitate, perfectiune, senzualitate, este depozitata intr-o cutie din metal, foarte asemanatoare unei conserve. Cea mai noncomerciala conserva posibila ca aspect. Conserva bruta. Desigur ca parfumului ii face bine acest ambalaj, metalul conserva foarte bine un parfum, dar , estetic vorbind, ai un soc si o deziluzie. Partea inferioara a conservei se constituie intr-un fel de soclu al parfumului, ceea ce-i da femeii o imagine statuara si te gandesti ca parfumul este un fel de imn adus femeii. Totul este neconvential, dar ar fi fost o supriza sa fie. Nu stiu cat s-o fi amestacat Jean Paul Gaultier in chimia parfumului, dar cu siguranta s-a implicat mult in problema formei exterioare a parfumului. Dar sa trecem la parfum caci el este important. In prima faza, parfumul este opulent, destul de placut, avand un miros de citrice si de anason stelat. Totul destul de dulce, fara a depasi limitele tolerabilului insa. E si ceva in acest miros care-mi seamana a lac pentru unghii si sapun. Urmeaza o faza, cea mai neplacuta a parfumului, cand parfumul devine greu caci combina foarte multe ingrediente. Iti da asa o senzatie de bazar sau de pom de Craciun supraincarcat. Cel mai pregnant este ylang-ylang, dar se simte si radacina de iris. Restul ingredientelor listate nu prea le recunosc, dar parfumul mi se pare de-a dreptul vascos si lipcios. Nu este nici elegant, nici placut, nici usor de puratat. Dulceata e si ea pregnanta si il face destul de greu de suportat. Este si provocator prin opulenta si usor vulgar. Ii lipseste total rafinamentul si e partea cea mai animalica a parfumului. Parca vad o baba care face eforturi sa fie sexy si a stratificat mai multe parfumuri, unul peste altul. E si o faza total impersonala, nu poti sa o memorezi caci esti supus unui tir olfactiv care te depaseste. Norocul este ca aceasta etapa nu este de foarte lunga durata. Dupa vreo 10-15 minute, parfumul isi gaseste echilibrul, se debaraseaza de mirosurile grele, capata claritate si devine feminin si senzual. E partea care-si merita numele de clasic. E placut ca un lichior, desi s-a debarasat si de excesul de dulceata. Se simt ghimbirul, moscul si vanilia. Aici este chiar frumos. Parfumul are o evolutie interesanta, sigur nu te plictiseste.
Imi pare un parfum destul de greu de purtat,
potrivit in anatimpurile mai reci si mai degraba seara decat ziua. E greu de
descris persoana potrivita pentru el. Il vad purtat de o femeie matura, care
are mult curaj, e usor extravaganta si stapaneste arta provocarii.
Am ales ca sa-l ilustrez, o tinuta absolut
geniala, desigur o creatie Jean Paul Gaultier.
Numele parfumului: Classique
Casa: Jean Paul Gaultier
Concentratie: EDT
An de aparitie: 1993
Creator: Jacques Cavallier
Categorie olfactiva: oriental-floral
Gen: feminin
Descriere oficiala:
note de varf: trandafir, anason stelat, portocala, mandarina, lichior de pere
note de fond: iris, orhidee, pruna, ghimbir
note finale: mosc, vanilie, note ambrate
Aprecieri personale
Intensitate: destul de opulent
Persistenta: in jur de 4 ore
Flacon: vezi descrierea din text
Evaluare: 7/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.