Nuit de Cellophane-Serge Lutens

Parfumul, lansat in 2009, este semnat tot Christopher Sheldrake, ca cele mai multe dintre parfumurile casei Lutens. Numele parfumului desigur ca ma intriga, dar incep sa nu ma mai mir caci mule dintre parfumurile casei au nume bizare. Uneori am impresia ca Serge Lutens se joaca cu noi punand niste nume de tip ghicitoare, apoi cred ca sta si se amuza de comentariile noastre. Eu stiu ca noaptea-i intunecata, iar celofanul transparent si este folosit ca un ambalaj, asa ca asocierea celor doua substantive sigur ca este ciudata. Parfumul nu este nicidecum intunecat, dimpotriva, este foarte luminos, dar e drept ca unele dintre componentele lui florale isi dezvolta impetuos mirosul mai ales in timpul noptii.  Concluzia ar fi ca florile, prin parfumul lor pot face transparenta noaptea. La altceva nu ma poate duce mintea. 

Parfumul a fost destul de comentat si prin recenzii si pe forumuri. Nu a avut nici cronici glorioase, care sa-l declare genial, dar nici critici aspre. Oamenii sunt si greu de multumit. In ciuda faptului ca parfumul este foarte frumos, dupa mine mult mai frumos decat Féminité du Bois, pe care unii il gaseau de-a dreptul genial (eu am vedere varianta Lutens cand spun asta caci pe prima, Shiseido, nu o cunosc), lumea este dezamagita ca parfumul nu a produs nicio revolutie, nu are nimic care sa-l faca complicat, dificil si foarte interesant, ba chiar e ingrijorata ca ar putea deveni un parfum prea popular caci este agreabil si usor de purtat. Cred ca in curand o sa ajungem sa ii percepem pe creatorii de parfumuri de nisa ca pe niste ciudati care fac arta pentru arta, nu parfumuri cu care sa ne parfumam si o sa ne extaziem la toate ciudateniile de nepurtat numai pentru ca sunt greu de inteles. Pana la urma, destinul firesc al parfumului, imi place sa cred, este sa ne bucure si sa ne creeze emotii olfactive pozitive, nu sa ne dea  dureri de cap si sa ne arunce in haznale cu trairi interesante, unice prin nefiresc si imputiciune. Revenind la Nuit de Cellophan, este un parfum floral chiar frumos, care pune accent pe osmanthus. Dupa mine este un osmanthus foarte reusit, mai reusit decat al lui Marc-Antoine Corticchiato- Osmanthus Interdite-, mai savuros. Mirosul lui suculent de caisa coapta este atat de realist incat parfumul este de-a dreptul gurmand. Apoi are si o tenta acrisoara, data de notele fructate, care taie dulceata florii si ii dau prospetime. Peste mirosul florilor de osmanthus se aseaza si alte flori, pentru mine fiind sesizabile doar crinul si iasomia. Parfumul a fost adesea asemanat cu J’adore al casei Dior. Comparatia nu este gratuita caci iti creeaza  o stare asemanatore, avand fiecare in parte personalitatea lor foarte frumoasa. Ingredientele celor doua parfumuri sunt foarte diferite, dar amandoua au ceva bahic in ele, au flori usor fanate, care dau un iz de fermentat parfumului si te imbata. Ai senzatia de parfum invaziv si obsesiv. Mie mi se pare insa mai catifelat Nuit de Cellophan. Are si o senzualitate foarte fina, nonagresiva, subtila. In egala masura, este cremos si prietenos, iti intra pe sub piele, te cucereste. Parfumul este foarte echilibrat si bine facut. E drept ca este liniar, dar Féminité du Bois este mult mai liniar si a primit aplauze. E drept si ca nu este dintre cele mai longevive parfumuri, dar 4 ore de parfum efectiv tot ai, ceea ce nu este foarte putin. Mie chiar imi place parfumul si consider ca  faptul ca e usor de purtat nu dezavantajeaza parfumul si nu il face neinteresant.

Numele parfumului: Nuit de Cellophan

Casa: Serge Lutens

Concentratie: EDP

An de aparitie: 2009

Creator: Christopher Sheldrake

Categorie olfactiva: floral-jasmin

Gen: unisex, dar, mai degraba, feminin

Descriere oficiala:

note de varf: note verzi, note fructate

note de fond: iasomie, osmanthus, garoafa, crin

note finale: mosc, migdale, santal, miere

Aprecieri personale

Intensitate: medie

Persistenta: in jur de 4 ore

Flacon: flaconul obisnuit al casei, paralelipipedic, extraplat, din cristal transparent

Evaluare: 8/10