In 2010, casa Amouage a inaugurat o serie de parfumuri denumita Library Collection, care, pana azi, a ajuns la Opus VI. Aceasta biblioteca de parfumuri isi propune “editarea” unor parfumuri atemporale, neafectate de mode, spre a ne bucura viata. Inteleg ca aceste parfumuri se doresc a fi niste demonstratii de maiestrie in arta parfumului.
Personal mi se pare ciudata optiunea de-a numerota parfumurile dintr-o serie si a le lasa fara nume, asa cum se intampla in creatia muzicienilor. In felul acesta parfumul ramane nedefinit, e ca un obiect care are un numar de inventar. Mult prea prozaica alegere, care imi aduce aminte de contabilitate, nu-mi sugereaza o creatie cu veleitati artistice care vrea sa ne bucure simturile si viata. Altceva despre aceasta serie nu am a spune caci imi este aproape necunoacuta, am probat doar Opus III, aparut anul acesta.
Personal mi se pare ciudata optiunea de-a numerota parfumurile dintr-o serie si a le lasa fara nume, asa cum se intampla in creatia muzicienilor. In felul acesta parfumul ramane nedefinit, e ca un obiect care are un numar de inventar. Mult prea prozaica alegere, care imi aduce aminte de contabilitate, nu-mi sugereaza o creatie cu veleitati artistice care vrea sa ne bucure simturile si viata. Altceva despre aceasta serie nu am a spune caci imi este aproape necunoacuta, am probat doar Opus III, aparut anul acesta.
Parfumul Opus III a fost creat de Karine Vinchon-Spehner, parfumiera care a creat doar cateva parfumuri (unele dintre ele tot pentru casa Amouage), care imi sunt total necunoscute. Asteptarile de la casa Amouage sunt intotdeauna mari, asa ca am fost nerabdatoare sa probez esantionul lui Opus III. De la inceput m-a cam speriat lista de ingrediente care mi s-a parut nesfarsita. Experienta in adulmecarea parfumurilor imi spune ca parfumurile cu foarte multe ingrediente in lista oficiala, mai ales cand acestea sunt flori cu miros penetrant, sunt un fel de cosmar olfactiv care, in loc sa ma bucure, ma agreseaza, ma ametesc si imi provoaca o inevitabila durere de cap. Dar am incercat sa uit de aceasta prejudecata.
Notele de debut ale parfumului m-au aruncat in infern si haos. Responsabilul sef al iadului a scapat de sub control pacatosii si acestia isi faceau de cap aruncand substante parfumate intr-un ceaun. A iesit o chestie densa, foarte opulenta, destul de dulce in care nu se poate recunoaste niciun ingredient cu exceptia unei violete care face eforturi sa iasa la suprafata. Violeta cu pofta de viata este invingatoare si ocupa o lunga etapa din dezvoltarea parfumului, notele de fond. Nu e nici pe departe cea mai frumoasa violeta, este imbacsita si pudrata, ba chiar usor uleioasa. Nu gasesti un strop de roua sau o raza de soare pe ea, e fara viata. Dupa ore…cand esti deja obsedat de aceasta violeta prafuita si trista, apare un fel de miros de rasina si niste vanilie, care ar fi partea cea mai agreabila a parfumului, numai ca eu nu mai am aer, nu mai rezist si merg si ma spal pe maini.
Parfumul este absolut dezolant, n-am crezut ca Amouage poate promova asa ceva. Este o demonstratie neconvingatoare de opulenta, care miroase ca un parfum submediocru din anii 60-70 ai secolului trecut. Cum ar mirosi acest parfum pe un barbat e o intrebare la care mi-e frica sa raspund.
Numele parfumului: Opus III/ Library Collection
Casa: Amouage
Concentratie: EDP
An de aparitie: 2012
Creator: Karine Vinchon-Spehner
Categorie olfactiva: oriental-floral
Gen: unisex (greu de crezut!)
Descriere oficiala:
note de varf: mimoza, cuisoare, nucsoara, cimbru
note de fond: violeta, iasomie, ylang-ylang, neroli
note finale: papirus, mosc, cedru, santal, guaiac, benzoin, vanilie, seminte de hibiscus
Aprecieri personale
Intensitate: initial opulent, ulterior intensitate medie
Persistenta: de lunga durata
Flacon: din sticla sablata, de forma rectangulara, cu colturile rotunjite, extraplat, cu buson cilindric, auriu
Evaluare: 5/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.