Parfumul
Mad Madam este proaspat, a iesit in anul acesta. Imi vine greu sa vorbesc
despre el, dar parca nici sa-l ignor nu pot. Am incercat sa vad care sunt
opiniile altora despre acest parfum. O serie de forumuri ale iubitorilor de
parfum, desi au deschis subiectul, nu au reusit sa exprime prea multe idei
referitoare la parfum pentru ca s-au impedicat de campania publicitara pe care
Romano Ricci a facut-o pentru promovarea parfumului si nu au mai ajuns la parfum. Romano Ricci se exprima
destul de clar: a vrut un parfum pentru
femei curajoase, care nu se tem sa fie excentrice, socante prin tinuta.
Fotografiile prezinta niste fete in pantaloni scurti care poarta in acelasi timp si blana. Sigur ca e o tinuta extravaganta (si practic total incovenabila termic) caci nu poate fi si cald si frig in acelasi timp. Intelegem ca parfumul este destinat unor astfel de femei, asa ca el trebuie sa fie asortat la tinutele astea uschite si nu trebuie sa ne mire ca e si el la fel de iesit din comunul olfactiv. Discutabila toata teoria asta cu curajul exprimat prin extravaganta. Nu extravaganta dovedeste curajul, extravaganta e doar un fel a ignora niste norme de conduita si de bun simt pentru a sari cu orice chip in evidenta. Azi sunt multe femei extravagante caci este singurul mod in care se pot face remarcate. De fapt extravaganta exprima o mare tristete, aceea ca nu te poti face remarcat prin altceva (frumusete, inteligenta, cultura etc). Asa se face ca e plin targul de tinere obeze care au fusta de o palma si-si etaleaza cu generozitate obezitatea, de fete urate in draci care isi baga belciuge in nas, sprancene si mai stiu eu unde, mutiland si ce a mai ramas nemutilat de mama natura. Si exemplele pot continua. Studii de sociologie au demonstrat ca cei care apeleaza la astfel de extravagante au probleme, au frustrari pe care nu stiu sa si le rezolve si apeleaza la tinute extravagante pentru a iesi din anonimat. Sa incurajezi astfel de manifestari care ascund de fapt niste tragedii interioare nu mi se pare sanatos. Si imbracamintea si machiajul si parfumul trebuie sa faca o femeie seducatoare, nu sa o faca sorcova si pitipoanca. Eu stau si ma minunez ce creeaza (ca sunt niste artisti) designerii de moda. Pantofi cu care arati precum copitatele, pantofi cu varfuri tuguiate , de 10 cm, intoarse in sus, chestii care nu au nimic in comun cu anatomia piciorului, sunt de-a dreptul stridenti. Nu stiu, dar imi miroase a criza de creativitate pozitiva, a decadenta, este incurajat uratul si este ridicat la rang de mare arta.
Fotografiile prezinta niste fete in pantaloni scurti care poarta in acelasi timp si blana. Sigur ca e o tinuta extravaganta (si practic total incovenabila termic) caci nu poate fi si cald si frig in acelasi timp. Intelegem ca parfumul este destinat unor astfel de femei, asa ca el trebuie sa fie asortat la tinutele astea uschite si nu trebuie sa ne mire ca e si el la fel de iesit din comunul olfactiv. Discutabila toata teoria asta cu curajul exprimat prin extravaganta. Nu extravaganta dovedeste curajul, extravaganta e doar un fel a ignora niste norme de conduita si de bun simt pentru a sari cu orice chip in evidenta. Azi sunt multe femei extravagante caci este singurul mod in care se pot face remarcate. De fapt extravaganta exprima o mare tristete, aceea ca nu te poti face remarcat prin altceva (frumusete, inteligenta, cultura etc). Asa se face ca e plin targul de tinere obeze care au fusta de o palma si-si etaleaza cu generozitate obezitatea, de fete urate in draci care isi baga belciuge in nas, sprancene si mai stiu eu unde, mutiland si ce a mai ramas nemutilat de mama natura. Si exemplele pot continua. Studii de sociologie au demonstrat ca cei care apeleaza la astfel de extravagante au probleme, au frustrari pe care nu stiu sa si le rezolve si apeleaza la tinute extravagante pentru a iesi din anonimat. Sa incurajezi astfel de manifestari care ascund de fapt niste tragedii interioare nu mi se pare sanatos. Si imbracamintea si machiajul si parfumul trebuie sa faca o femeie seducatoare, nu sa o faca sorcova si pitipoanca. Eu stau si ma minunez ce creeaza (ca sunt niste artisti) designerii de moda. Pantofi cu care arati precum copitatele, pantofi cu varfuri tuguiate , de 10 cm, intoarse in sus, chestii care nu au nimic in comun cu anatomia piciorului, sunt de-a dreptul stridenti. Nu stiu, dar imi miroase a criza de creativitate pozitiva, a decadenta, este incurajat uratul si este ridicat la rang de mare arta.
Femei curajoase |
Dar
sa ajungem, totusi la parfum. Cum va spuneam nu am aflat nimic despre acest
parfum de pe net, caci doamnele (probabil toate lacto-vegetariene) nu au reusit
sa depaseasca faza in care deplangeau soarta trista a animalelor asasinate si
jupuite de blanuri. Apoi daca ne oripileaza vanarea animalelor salbatice, ar
trebui sa avem aceleasi sentimente si fata de cele domestice, deci sa ne apucam
a cauta proteine in alta parta, nu in carnita. Parfumul lui Romano Ricci este o
bizarerie pe care si-o va vinde unor curioase si excentrice, poate si in lumea
boema, dar cu siguranta nu are vocatia popularitatii si a succesului. Asta
pentru ca este urat in draci, este un fel de antiparfum pe care, ca sa si-l vanda,
il prezinta ca fiind aphrodisiac. Notele de varf sunt cum nu se poate de aspre,
masculine. Combinatia dintre trandafir si ambroxan este urata. Frezia si
coacazele nici nu le simt, probabil ca or fi contribuit si ele cu ceva la
aceasta isprava. Peste combinatia asta, in notele de fond apare patchouli in
supradoza. Se creeaza un miros foarte intepator, in care se simt mai ales
trandafirul si patchouli. Este interesant ca exact din combinatia asta, Francis
Kurkdjian a scos un parfum foarte frumos: Ma Dame. Parfumul lui Romeo Ricci
este ascutit, metalic si imi seamana extrem de bine ca miros cu niste produse de barbierit de acum 20 de
ani (era si un sapun de barbierit si o
crema in tub care aveau acest miros). Acest miros ramane pana la sfarsit,
murind de moarte buna. Toate ingredientele
din notele de baza sunt de neregasit. Poate ca balsamul Tolu si vanilia
ar fi dres ceva din aceasta opera, dar nu este nicio urma de ele. Oare Nina
Ricci ce ar fi spus despre parfumul asta? Un alt succes adaugat la Not a Perfume.
Numele parfumului: Mad Madame
Casa: Juliette Has a Gun
Concentratie: EDP
An de aparitie: 2012
Creator: Romano Ricci
Categorie olfactiva: chypre
Gen: feminin
Descriere oficiala:
note de varf: trandafir, ambroxan, coacaza neagra, frezie
note de fond: bujor, patchouli, hedione, muschi de stejar
note finale: mosc alb, balsam Tolu, vanilie, castoreum, note animalice
Aprecieri personale
Intensitate: medie
Persistenta: in jur de 3-4 ore
Flacon: cilindric, de culoare rosie, cu motive stilizate de culoare neagra si buson negru
Evaluare: 1/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.